Doi ani de puscarie pentru un cozonac

Pentru o bucata de paine puteai fi vandut comunistilor. Libertatea individului atarna de multe ori de omenia celui de langa el. Iuliu Costin a fost printre ghinionistii care, nevinovati, au ajuns in arest din cauza unei vorbe spuse aiurea de catre camaradul cu care impartea viata militara. Multe din arestarile facute de comunisti aveau la baza marturiile apropiatilor, marturii care erau sau nu reale. O vorba despre regim spusa cui nu trebuia putea insemna ani grei de puscarie. Iuliu Costin a petrecut doi ani la munca fortata din cauza minciunii unui coleg de armata. Totul a pornit de la un pachet cu alimente pe care Costin l-a primit de acasa. Era in armata la Turnu Severin si cand a deschis pachetul, toti colegii care erau prin preajma au navalit sa isi ia cate ceva. Unul dintre ei, suparat ca nu a mai apucat nimic din bunatatile ardelenesti primite, i-a promis ca o sa ii faca o „figura”. Zis si facut. “Binevoitorul” s-a prezentat la loctiitorul politic din unitate, sustinand ca soldatul Costin a declarat ca vrea sa fuga din tara. “Din armata m-o arestat, eram la unitatea de graniceri, la Turnu Severin. Printre colegi, am nimerit un tigan din Oltenia, Ferenczy Ioan. Eu am primit pachet de acasa de la parinti si el n-o fost atunci cu mine, ca o fo’ plecat. Cand o venit o zis ca o auzit ca am primit pachet si m-o intrebat daca nu i-am lasat si lui ceva. I-am spus ca nu am avut ce sa ii las pentru ca o navalit pe mine acolo colegii si comandantii de grupa, ca stiau ca noi ardelenii capatam de acasa numa’ bunatati, colaci, tot felu’. Apoi o zis ca pentru faptul ca nu i-am lasat nimic, o sa imi faca el o figura. Am zis sa faca, nu ma gandeam eu unde o sa ajunga.” “Figura” camaradului Cuvantul delatorului valora mereu mai mult decat al victimei, indiferent ca era sau nu adevarat. A dori sa parasesti tara era un afront adus autoritatilor comuniste. Dupa cum demonstreaza cazul lui Iuliu Costin, nici nu era necesar sa exprimi o astfel de intentie pentru a fi condamnat. “Colegul asta o vorbit tat cu ceva tigan de-al lui si o zis ca sa imi faca figura, sa vorbeasca cu loctiitorul politic si sa ii declare ca eu i-am spus ca vreau sa fug dincolo, sa trec la iugoslavi, trecand Dunarea inot.” Ajuns in fata ofiterului politic, era deja condamnat. A mai beneficiat de un interogatoriu insa. “Si no... M-o chemat loctiitorul politic, o zis ca sa ma duc sa ma intrebe ceva. Zice: Am auzit ca vrei sa fugi dincolo. Am ramas asa, mirat. I-am spus ca nu m-am gandit, ca amu mai aveam o jumatate de an pana sa liberez, (atunci armata sa facea trei ani), di ce sa ma gandesc hapt amu sa fug cand mai am numai un pic de stat in armata si is liber, de ce sa imi fac probleme. I-am explicat care o fost situatia, ca am primit de acasa un colet, ca era inainte de Craciun si la el i-o fo ciuda ca di ce nu i-am lasat macar o imbucatura. Da’ de abia am apucat sa mananc ceva ca pe cand s-o strans acolo baieti de aiestia, o luat unu, o luat altu, comandantii de grupa o luat ei ce-o fost mai bun, odata s-o dus pachetul. Nu am mai avut de unde sa ii las si de asta o zis ca mi-a face el figura.” Primul stop: Uranus Dupa ce i-a explicat securistului adevaratul motiv al denuntului camaradului sau, a mai incercat sa-i deschida ochii asupra unui lucru. El nu avea cum sa se descurce intr-o tara straina a carei limba nu o cunostea, probabil ar fi fost trimis inapoi in tara de cum ar fi fost depistat de autoritati. “I-am spus tot la loctiitoru’ politic. Dupa asta el m-o intrebat daca stiu sa inot, i-am spus ca stiu, ca doara langa apa am crescut, langa raul Lapus. Dar sa ma duc eu un kilometru, ca la Turnu Severin era Dunarea de un kilometru de lata... ce sa caut apoi acolo, ca daca meri intr-o tara straina, tre sa stii limba. Daca as fi vrut sa fug in Ungaria, ungureste am stiut perfect, dar in Iugoslavia cu cine sa te intelegi de acolo ca ar gandi ca esti spion, daca nu stii vorbi limba lor. Nu a vrut sa ma creada.” La scurt timp dupa ce a fost interogat in unitate, a venit un securist si l-a ridicat. De la Turnu Severin a luat drumul spre Bucuresti. Primul stop a fost la Uranus. „Loctiitorul o tot scris ce am declarat si numa’ o data o venit un ofiter de Securitate, o intrebat pe comandantu’ unitatii unde is si apoi m-o luat. Comandantu’ s-o mirat ca ma ia, ca doara nu o avut in veci probleme din partea mea. I-o intrebat de ce ma duc si i s-o spus ca au ceva de discutat cu mine. M-o dus si m-o bagat intr-o celula. M-o dus la Bucuresti, la Uranus, la centrala Sigurantei, a Securitatii, acolo erau detinutii politici.” Primul interogatoriu a fost nocturn. A avut taria sa nu se lase intimidat. Din acest motiv, pedeapsa a fost mai usoara. Sentinta a fost: batalion disciplinar. “Noaptea, apoi, m-o chemat la ancheta si m-o luat la intrebari, de ce am vrut sa fug si ce vad bun acolo, la iugoslavi. Am zis si acolo ca eu cu Iugoslavia nu am nimic pentru ca daca mergi acolo, trebuie sa stii limba ca daca nu, te trimite inapoi, oricum. Si apoi m-o intrebat si ei daca stiu sa inot, cine mi-s parintii, mi-o luat toate datele. Apoi o zis catre mine ca daca nu vreau sa recunosc ca am vrut sa fug in Iugoslavia, sunt obligati sa ma trimita in batalion disciplinar.” Mecanismul necrutator Insistentele lui in privinta nevinovatiei au fost inutile. Mecanismul mergea dupa reguli stricte, delatorul avea mereu dreptate. Unii dintre colegii lui de arest fusesera adusi acolo din motive ce azi par hilare. Atunci insa, a rade de lider sau de sistem era o crima. „M-o dus acolo, dar cum sa recunosc ceva ce nu am facut? Ei o zis ca prietenul meu a spus ca vreau sa fug peste granita. Degeaba le-am tot spus ca el din rautate o zis astea, ca eu nu m-am gandit niciodata sa trec granita. Asa era pe atunci, daca stia cineva sa te fraiereasca cu ceva, imediat mergea si te anunta la ofiterul politic si apoi el te lua si te ancheta. M-o dus la Cernavoda, la batalion, unde erau militarii pe care i-o prins ca ascultau radio strain. Ascultau ce spuneau in strainatate despre comunistii din Romania sau ascultau pur si simplu stiri de acolo. Eram la munca fortata un an de zile acolo la Dunare. Eram paziti acolo ca la arest, zi si noapte. Se lucra in trei schimburi. Erau pe acolo multi ofiteri de armata pe care i-o arestat si i-o adus pentru ca atunci cand o murit Stalin, o vorbit la bascalie de el.” Cei bolnavi, incapabili de a mai munci, dispareau din baracile in care erau cazati si nu mai stia nimeni de ei. La fel se intampla si cu cei ce mureau, pe unii nu i-a mai gasit nimeni niciodata. Mormintele lor, daca au avut, sunt si acum necunoscute. Dupa un an la Cernavoda, a fost lasat sa vina la acasa. I s-a spus insa sa se prezinte la Securitatea din oras. Aici a aflat ca va trimis la detasamentul de munca pentru o vreme, nu se stia cat. A aflat ca a avut parte si de un proces la care nu a fost chemat sa se poata apara. Cand a cerut explicatii, i s-a spus sa multumeasca pentru ca nu a fost impuscat. „In total am pierdut doi ani. Nevinovat. Mi-o facut ei si proces, da’ era proces de asta la care nu eram prezent, asa se facea, sa nu fii acolo. Era proces secret, numai ei stiau ce se discuta acolo. Mi-o spus apoi un sergent ca putea sa ne puna pe toti la zid si sa ne impuste, ca noi suntem oameni periculosi pentru stat. Ce rau am facut noi la stat? Nu am impuscat, nu am omorat pe nimeni, iar impotriva statului nu am avut noi nimic, nici nu am zis nimic. Dupa ce am scapat, asa m-am grijit sa nu mai aiba treaba cu mine, ca mereu tat incercau sa te prinda cu ceva, sa iti faca rau.” Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro