Doamna de catifea a politicii

Se numara printre putinii politicieni din Romania care se pot lauda cu o imagine “impecabila”. Sondajele de opinie o claseaza in topul politicienilor cu cea mai mare credibilitate si notorietate, iar electoratul si presa o numesc doamna politicii romanesti. Mona Musca, initiatoarea unor importante proiecte legislative, in prezent, Ministru al Culturii si Cultelor, a dialogat cu GAZETA de Maramures. Carte de vizita S-a nascut in 1949. In 1972 a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universitatii Timisoara si a primit un post de profesor de limba romana la o scoala din Alba. In 1975 a devenit asistent universitar, iar in 1982 cercetator stiintific in cadrul Institutului de Lingvistica “Iorgu Iordan” al Academiei Romaniei, post pe care il ocupa pana in 1996. In 1990, s-a inscris in Partidul Alianta Civica (PAC), iar in 1991 preia sefia Departamentului de Imagine si Relatii Publice PAC. In 1995 devine membru PNL si conduce Departamentul de Imagine si Mass Media al partidului. In 1996, devine membru al Biroului Permanent, iar in 2001, vicepresedinte al PNL. Doua mandate a fost deputat de Caras Severin, iar in 2004 a fost aleasa deputat de Bucuresti si ministru al Culturii. Stiati ca o mai cheama Octavia? E “taioasa” in declaratii si a lansat numeroase replici devenite celebre (“in Romania imunitatea parlamentara nu se ridica nici macar cu Viagra”), dar nu a ramas niciodata indiferenta la problemele categoriilor sociale defavorizate. A intrat in politica din convingerea ca poate schimba ceva si nu a ocupat inutil fotoliul din Camera Deputatilor. Printre numeroasele victorii legislative initiate Mona Musca se numara Legea liberului acces la informatiile de interes public, Legea privind prevenirea si combaterea violentei in familie, proiectul de modificare a Legii pensiilor, proiectul de Dublare a pensiilor agricultorilor etc. Reporter: De ce ati intrat in politica? Mona Musca: Pana in 1989, aveam scuza ca nu se putea face nimic in Romania. Dupa revolutie, mi s-a parut imoral sa stau pe margine si sa ma plang. Am intrat in politica pentru ca nu mai doream ca altii sa-mi hotarasca destinul. Mi l-am hotarat singura. Cat de bine? Nu conteaza! Rep.: Cum se intelege cercetatorul stiintific Mona Musca cu politicianul Mona Musca? M.M.: Foarte simplu: cercetatorul s-a ferit din calea politicianului. Acum sunt politician pur si simplu. Cercetarea face parte dintr-o „existenta anterioara”. Rep.: O femeie trebuie sa fie “masculina” pentru a rezista in politica? M.M.: Ma bucur sa cred ca vremea in care Zoe era sfatuita sa fie „barbata” a trecut definitiv. In plus, ar fi o naivitate sa subestimati armele unei femei. Ele pot fi foarte eficiente si atunci cand este vorba de politica. Aservirea presei si compromisurile Rep.: Credeti ca presa din Romania este aservita politic? M.M.: Partial, da! Dar, acolo unde este cazul, aservirea este facuta, de cele mai multe ori, la nivelul patronatului si/sau conducerii, nu la cel al redactorilor. Rep.: Care sunt principalele schimbari ce trebuie facute in mediul cultural? M.M.: Destule ar trebui schimbate. In primul rand, oamenii de afaceri ar trebui sa se implice mai mult in actul de cultura. Chiar daca pentru moment pare mai profitabil sa sponsorizeze echipe de fotbal, ei nu trebuie sa uite ca investitia in cultura aduce vizibilitate, onorabilitate si credibilitate. Apoi, multi, prea multi actori culturali se complac in ipostaza de asistati ai statului. Rep.: Ce va leaga de Maramures? M.M.: Prietenia unor oameni deosebiti, pentru care cuvantul este cuvant. Vreti si cateva nume? Cristian Anghel, Nicu Bindiu, Marinel Kovacs... Ii cunosc de mult si sunt mandra de prietenia lor. Rep.: Ce compromis nu ati accepta niciodata? M.M: Fiecare gest are propria sa limita in materie de compromis. Un adevarat om politic trebuie sa stie sa faca unele compromisuri, dar si sa sesizeze momentul in care nu mai este posibil nici un fel de compromis. Limita este variabila, in functie de chestiunea aflata in discutie. Ca principiu, nu sunt dispusa sa fac nici un fel de compromis atunci cand este vorba de respectarea legii. Rep.: La ce intrebare v-ar fi placut sa raspundeti, dar nu v-a fost adresata niciodata? M.M.: La cate intrebari am raspuns nu stiu daca mi-as mai dori vreuna... Boala politicii Rep.: E nevoie de bani pentru a face politica? M.M.: Da! Rep.: De ce atat de putini politicieni din Romania au o imagine respectabila? M.M.: Intrebati-i pe cei care nu au o imagine respectabila! Desi sunt convinsa ca nici macar la aceasta intrebare nu ar sti sa raspunda! Rep.: Ce ati pierdut din cauza politicii? M.M.: Vreo patruzeci de ani de viata (din cauza politicii facute de altii, pe vremea lui Ceausescu), confortul unei existente anonime (astazi). Rep.: Ce v-ar putea determina sa va inscrieti in PSD? M.M.: In momentul de fata, nimic. Dar, nu se stie niciodata cum evolueaza omul in viata. Aud de tot felul de boli... Rep.: Credeti ca vi s-ar fi potrivit mai bine functia de presedinte al Camerei Deputatilor? M.M.: Voi ce credeti? Rep.: Vor fi alegeri anticipate? M.M.: De-o fi una, de-o fi alta... Rep.: Veti candida vreodata la presedintie? M.M.: In politica „never say never!” Rep.: Cea mai mare “victorie” in plan legislativ initiata de dumneavostra? M.M.: Sunt mai multe. Daca ar fi sa aleg una, cred ca as opta totusi pentru Legea accesului la informatiile de interes public. Optiuni si argumente - Albastru sau portocaliu? Portocaliu. Prietenii stiu de ce! - O seara linistita in familie sau o dezbatere legislativa la Parlament? O dezbatere legislativa. Seara linistita in familie o las pentru mai tarziu. - Bani sau putere? Daca banii inseamna libertate, cred ca optez pentru ei. - Republica sau monarhie? Mai degraba, republica. Spectacolul politic pe care il ofera este mult mai intens. - Vivaldi sau Sting? Ambii. Pretuiesc valoarea dincolo de genul muzical. - Caviar sau mamaliguta si sarmale? Depinde de context si de cat de bine sunt gatite. Mor dupa sarmale cu mamaliguta, dar nu as dispretui nici o portie de caviar. Ioana LUCACEL