DIVERTISMENT

* In parcul Municipal va asteapta
Rafinatul Club Athos

* Sorin Bochis, pilot pe “supersonice”, e
Profesor de zbor

* Investigand V.I.P.-urile
Handbal a la grec

* Povestea “Cerbului”, un baimarean campion mondial la taekwon-do
Duel martial cu viata

* Culti si desculti
Adi Mutu la Smardan

* In parcul Municipal va asteapta
Rafinatul Club Athos

Era nevoie de un nou club in oras? Asa se pare, atata vreme cat in parcul municipiului lucrarile au intrat pe ultima suta de metri. Se face curatenie, se planteaza verdeata in jurul celui ce va fi Clubul Athos si se lucreaza la ultimele finisari. Ideea a plecat de la crearea unui pol de atractie de exceptie in acest colt verde al orasului, unde lumea buna sa-si petreaca timpul liber nu doar ziua, ci si noaptea. Daca vrei distractie maxima, du-te la Clubul Athos.

Fratilor, pregatiti-va! In curand, cel mai meserias club din oras isi va deschide portile. In afara de faptul ca aici va veti distra pe cinste, muzica si ambientul urmand a fi de exceptie, si locatia va fi una pe masura: in parcul municipal. Intimitatea interiorului si exteriorului va fi egalata cu greu, dovedind inca o data (daca mai era nevoie) ca firma Grup BD stie sa faca lucrurile cu simt de raspundere.

Vreti sa iesiti in oras pentru a petrece o seara relaxanta, intr-un club select in care sa va simtiti rasfatati de soarta? Ei, daca asa stau lucrurile, aveti noroc! Luna iulie trebuie marcata cu rosu in calendar pentru ca reprezinta luna in care peisajul orasului va fi imbogatit de rafinamentul Clubului “Athos”. Nevoia unui club serios, resimtita din ce in ce mai puternic de tinerii baimareni doritori de altceva, va fi satisfacuta odata cu inaugurarea clubului cu nume de muschetar. Clientela de elita a orasului va avea in curand un loc unde sa se distreze pe cinste. Decorul de nota 10 este intregit de culorile calde, verde si bej, care se regasesc si pe vitraliile ce filtreaza lumina, dand localului un aer de o intimitate aparte. Barul, asezat chiar in mijloc, cu posibilitate de servire pe toate cele patru laturi, va constitui izvorul bunei dispozitii ravnite de initiatorii proiectului. Calitatea de invidiat a sunetului este data de aparatura performanta, de “ultim racnet” in domeniu si va face ca, alaturi de muzica de calitate, sa atraga lumea buna, dornica de distractie fina. Ne e teama doar ca cele 80 de locuri disponibile nu vor putea face fata afluxului de clienti. Nu-i asa ca sunteti curiosi sa aflati unde poate fi gasit acest club? Poate nu o sa va vina sa credeti, dar directia pe care trebuie sa o urmati este Parcul Municipal. Vechiul restaurant “Parc”, pe care au incercat mai multi sa il renoveze, va deveni un complex modern, complet refacut, ce va cuprinde clubul “Athos”, un bar, un restaurant, o pizzerie si o crama. Intentiile celor de la Grup BD vizeaza readucerea parcului pe locul pe care-l merita, nu doar ca atractie turistica, dar si ca o excelenta modalitate de petrecere a timpului liber. Pentru inceput, clubul va fi inaugurat in cursul lunii iulie, urmand ca restul complexului sa fie ridicat la acelasi nivel calitativ. Va marturisim ca asteptam cu nerabdare deschiderea clubului, pentru ca ceea ce am vazut pana acum pare foarte incitant. Si deoarece stim ca pretentiile celor de la Grup BD sunt exigente, suntem siguri ca am dat peste ceea ce va deveni locul favorit de distractie a baimarenilor. Va dam intalnire in iulie la clubul “Ahos”. Cap-compas: Parcul Municipal.

Lavinia COTARCEA



* Sorin Bochis, pilot pe “supersonice”, e
Profesor de zbor

Se spune ca visul cel mai mare al omului e zborul. Noi am reusit sa-l indeplinim. Cum? Va spunem, nu tinem secret. Am facut o vizita la Aeroportul din Tautii Magheraus, unde l-am cunoscut pe Sorin Bochis, pilot de avioane in armata SUA si instructor de zbor, atestat de Ministerul Transportului.

S-a nascut in vara anului ’67, in Craiova. Sorin Bochis a crescut in inima aeroportului din Tautii Magheraus, unde tatal sau a fost comandant. “De mic ma plimbam printre planoare si avioane. Am crescut pe Aerodrom. La 14 ani am zburat prima data, iar la 15 ani am pilotat singur un avion.” Un an mai tarziu, era membru in Lotul National de Planorism, iar la 17 ani (cand a inceput si studiile la Institutul de Aviatie Aurel Vlaicu din Buzau, la “Bobocu’”) a fost declarat “Maestru al Sportului”. Dupa absolvirea Institutului, Bochis a fost repartizat la Aeroportul National din Timisoara. “13 ani am fost pilot de avioane supersonice MIG 21, MIG 23, dupa care mi-am prezentat demisia pentru ca armata romana nu-mi oferea satisfactia pe care-o cautam.” N-a stat prea mult pe ganduri si s-a hotarat sa piloteze pentru armata SUA. “N-am plecat pentru uniforma, ci pentru a zbura pe avioane de supraveghere forestiera. Am lucrat doi ani pentru o companie de aviatie care avea sub supraveghere padurile din Florida. Zburam sapte ore pe zi, de pe Coasta de Vest pana pe cea de Est. Am vazut incendii foarte mari. Nici pe Discovery nu vezi asa ceva. Acolo, cand focurile au depasit un anumit stadiu, nu mai pot fi stapanite din cauza temperaturilor ridicate. Am avut cateva misiuni de succes care au fost mediatizate de ziarele din Florida.” Sorin Bochis a revenit acasa, dorind sa aduca nivelul aviatiei private din Romania la standardele americane. “Vreau sa dezvolt aviatia privata. Ma straduiesc, dar cand oamenii sesizeaza ca lucrurile merg bine imi pun tot felul de piedici, in sensul ca iau masuri contrare. Invidia, subminarea subversiva, ce altceva?” Are un avion Apollo Fox si este instructor de zbor, autorizat de Ministerul Transportului. “Ma ocup de zboruri de initiere, iar in urma cursului acord licente de pilot de aviatie. Exista doua dimensiuni de viata terestra (inainte-inapoi si stanga-dreapta). Prin zbor poti sa-ti oferi a treia dimensiune (sus-jos)”. Persoanele doritoare de zboruri de agrement, acrobatii ori de cursuri de initiere pot sa-l contacteze pe Sorin Bochis la Aeroclubul Tautii Magheraus.

Gabriela VALEAN



* Investigand V.I.P.-urile
Handbal a la grec

GAZETA si-a continuat si in aceasta saptamana “vanatoarea” V.I.P.-urilor. Nu mai are nevoie de nici o prezentare. Pur si simplu Ion Gherhard, antrenor al Selmont Baia Mare.

S-a nascut in Strauane (Vrancea) in februarie 1942. Numele de Gherhard, cu o puternica rezonanta, l-a mostenit de la bunicul sau de nationalitate austriaca. Tanarul n-a ramas pentru multa vreme pe plaiurile natale, plecand sa studieze la Liceul cu program special de educatie fizica din Timisoara. Dupa absolvire a fost incadrat doi ani la Dinamo Bucuresti, dupa care a fost transferat la Dinamo Bacau. Chiar daca si-a continuat cariera sportiva, Ion Gherhard avea alte planuri. ”Vroiam sa devin medic chirurg. Am dat examen la Facultatea de Medicina din Bucuresti, dar n-am reusit. Pasiunea pentru medicina mi-a ramas si acum, chiar daca am absolvit Facultatea de Educatie Fizica si Sport”, a marturisit “chirurgul”. A fost unul din putinii jucatori din tara care a jucat pe toate posturile, incepand de la portar, trecand prin pivot, si ajungand la extreme. La absolvirea facultatii, trebuia sa-si sustina lectia finala. “Tema era saritura la capra pentru fete si saritura peste lada de gimnastica, la baieti. Bineinteles, eram asistat de profesorii din oras si lectia a reusit pana la un moment dat. Baietilor nu prea le iesea saritura din cauza ca nu tineau coatele intinse. I-am oprit si cum le tot explicam, in loc sa le spun le-am spus sa tina . M-a trecut un fior si din reflex am inceput sa sar peste cal de cinci-sase ori. Dupa ora, directorul mi-a spus ca nu a mai vazut niciodata o lectie asa hazlie. Am primit nota maxima.” A debutat ca antrenor in 1971, fiind secund la Stiinta Bacau. Dintre marile echipe cu care a castigat campionate nationale, europene si diferite cupe, Ion Gherhard a tinut sa mentioneze Chimistul, Oltchim, Minaur si Selmont, dar nu poate sa uite cei cinci ani la cateva echipe din Grecia. “Cea mai frumoasa zi din viata mea a fost cand am castigat Super Cupa Europei la Varajdin, in Iugoslavia, 1984”, a afirmat Ion Gherhard. Fericit? “Foarte fericit. M-am recasatorit. Am o sotie deosebita pe care o iubesc si o respect”, a spus ferm familistul. Cea mai mare nemultumire a fost ca nu a reusit sa-si convinga elevele ca nu pot exista intr-o societate fara sa se sacrifice. Ingredientele succesului? “Munca, perseverenta si disciplina”, a incheiat antrenorul Selmont Baia Mare.

Gabriela VALEAN



* Povestea “Cerbului”, un baimarean campion mondial la taekwon-do
Duel martial cu viata

Baimareanul Vlad Pop, un tanar care sufera de o boala rara care-i afecteaza vederea, este campion mondial la taekwon-do. Un erou? Nici vorba. Desi, daca s-ar fi nascut in vremuri mai razboinice, cu siguranta ar fi primit aceasta recunoastere. Printr-un miracol a reusit sa invinga in viata, provocandu-si destinul la duel. Desi nu distinge contururile, la 21 de ani a ajuns campion mondial intr-o disciplina sportiva care presupune forta, tehnica si simturi dezvoltate.

Taekwon-do este un mod de viata. Intr-o formulare simplista, taekwon-do este o lupta neinarmata in scopul autoapararii. Dar inseamna mai mult. Taekwon-do (“tae” - a sari, a zbura, a lovi sau a sparge cu piciorul; “kwon” - pumnul pregatit sa loveasca sau sa blocheze si “do” - arta, cale), folosirea corpului uman in autoaparare, este fara egal in ceea ce priveste forta, tehnica si spectacolul.

Povestea pare desprinsa dintr-un scenariu de film cu Van Damme. Un tanar care practica artele martiale din 1997 a reusit deja sa castige titlurile de campion national, european si mondial, fiind in acelasi timp student la Matematica - Informatica la Universitatea de Nord Baia Mare. Vlad Pop (21 de ani) s-a nascut in Baia Mare si este campion mondial la taekwon-do. Locuia intr-un cartier periculos de la periferia orasului. A intrat prima oara intr-o sala de antrenament in octombrie 1997, impins de dorinta de a invata sa se bata si sa se apere de ceilalti. Un an mai tarziu a castigat primul concurs, dupa care a urcat toate treptele ierarhiei martiale, pana la centura neagra. A fost cucerit de taekwon-do, pentru ca e mai dinamic, in comparatie cu celelalte stiluri de arte martiale. In taekwon-do, pozitia de lupta este netraditionala si 90% din lovituri sunt cu piciorul. Un concurs e compus din trei probe: tull (lupta imaginara cu mai multi adversari), spargeri si tehnici speciale (unde Vlad si-a adjudecat titlul de campion national la juniori vreme de trei ani consecutivi).

Diagnostic necrutator

“Nu am abandonat niciodata.” Poate afirma acelasi lucru si cand vorbeste despre viata. I se spune “Cerbul” datorita stilului de lupta - cine l-a poreclit, a avut fler. La inceputul clasei a cincea, a inceput sa se poticneasca la citit. Pentru un copil care epuizase biblioteca familiei (era chiar dojenit de invatatoare ca abordeaza carti prea “grele” pentru varsta lui), ezitarile erau suprinzatoare. Oftalmologii au dat verdictul: Vlad a fost diagnosticat cu “degenerescenta maculara juvenila galopanta”, o boala foarte rara (vasele de sange de pe retina se sparg si sangele inchegat afecteaza vederea). Nu exista tratament, ci doar un suport de vitamine care intaresc rezistenta vaselor sanguine. “E ca si cum ai face o pictura, dupa care ai lua un burete ud si l-ai trece peste tablou. Se pierd contururile.” Vlad Pop nu distinge detaliile. A invatat cu timpul sa se bazeze pe reflexe, privirea pierzandu-si importanta. In liceu, a avut norocul de a sta in banca cu cel mai bun prieten, care ii dicta tot ceea ce se scria pe tabla. Acum, in facultate, se ajuta de un scanner cu care isi mareste literele si le pune pe fond negru, pentru ca distinge mai usor caracterele albe pe fondul negru. A gasit mereu rezolvari. Indarjirea venea din disperarea ce l-a cuprins cand a aflat ca boala este ireversibila. Traia senzatia ca cineva i-a inchis poarta viitorului. Sprijinit de mama, a continuat scoala fara sa-si faca mari sperante. Intalnirea cu Taekwon-do a fost dovada ca viata are sens.

Taekwon-do

Taekwon-do a luat fiinta in 15 ianuarie 1946, cand tanarul locotenent Choi Hong Hi, recent eliberat dintr-un lagar japonez, a inceput sa practice o arta proprie. Sub tutela generalului Choi, in anul 1955, numele de Taekwon-do a fost ales sa reprezinte arta martiala coreeana. Fiind creata de un general, ierarhia este inspirata din gradele militare. Echipa Romaniei de Taekwon-do este prima careia i s-a permis sa cante imnul national, in timpul competitiilor neexistand acest obicei. La Europenele din 2002, romanii au decis sa intre in pas cadentat, impresionand asistenta cu zgomotul obtinut (asemanator trenului!). Cea mai inalta tinta lovita cu piciorul de baimareanul Vlad Pop (1,77 m) a fost plasata la 2,80 m. Poate trece prin saritura peste o ata aflata la nivelul nasului sau. Desi nu poate aprecia distantele si nu percepe detaliile, nu rateaza nici un obstacol.

Lavinia COTARCEA



* Culti si desculti
Adi Mutu la Smardan

Dupa egalul "suferit" de echipa nationala de fotbal in Norvegia, ni s-a luat o piatra de pe inima. Nu l-am mai vazut pe Filipescu. A fost singurul lucru bun de care ne aducem aminte de la un meci "decisiv". Si mai plictisitor ca filmul "Titanic". In schimb, ne-au socat declaratiile fara noima ale oamenilor de fotbal din tara. Unele voci sustin ca nu am avut de ales si ne-am aparat, ca de obicei. Mai mare tampenie nu am auzit de cand am facut istorie la scoala. Ii propunem, pe aceasta cale, Generalului (in retragere) Iordanescu sa adopte pentru urmatorul meci un atac care sa ne califice. El ar putea deveni la fel de celebru ca acela de acum mai bine de un veac, realizat de bravii romani (pe atunci fara salarii in dolari) la Smardan, in Razboiul de Independenta din 1877-1878. Ca in fiecare saptamana, am testat vip-urile judetului. La fotbal se pricepe oricine, asa ca le-am spus ca Generalul Puiu Iordanescu pregateste o noua tactica de atac, care se va numi atacul de la Smardan. Intrebarea a venit firesc: ce stiti despre atacul de la Smardan? Credeti ca el se potriveste Romaniei? Singurul care a mirosit ca i se coace o gogoasa mare de tot a fost celebrul Radu Stef, consilier local Baia Mare. "Sunt o personalitate? Va multumesc, dau o bere. Despre atacul de la Smardan, ce sa va spun? Despre evenimentul istoric, ca tactica si strategie putem vorbi mult si bine. A cupla treaba asta cu fotbalul mi se pare o gaselnita a presei. Vreti sa vedeti cata istorie stiu? Dom'le, sotia mea este profesoara de istorie si eu ii faceam curte mergand la cursurile ei, cand era studenta", ne-a spus Stef, printre hohotele de ras care i-au inveselit ziua. "Categoric, da. Sunt pentru o echipa mai ofensiva. Poate ma sunati mai tarziu", a precizat Simon Gheorghe, consilier judetean. "Liniste, va rog!", s-a rastit iute de tot Vasile Ciorei, primarul din Repedea catre cei prezenti in sala de sedinta a Primariei. "Nu prea sunt microbist. Cu echipa asta sunt mai multe interese. Pana nu se schimba la varf, nu merge treaba. Guvernantii trebuie sa-si dea mai mare interes pentru echipa. Despre atacul de la Smardan nu ma pot pronunta", a recunoscut Ciorei. "Imi place fotbalul, dar nu sunt un microbist inflacarat. Mie mi s-a parut in ultimul timp o echipa care renaste. Si trebuie timp pentru formarea ei. Despre atacul de la Smardan nu cunosc amanunte", a comis... un hent involuntar Dorin Podut, director economic al BRD. Ce renaste in echipa nationala, numai tineretea lui Filipescu si plamanii lui Munteanu stiu. Ca noi nu ne-am dat seama. Cei care au muscat gogoasa GAZETEI trebuie sa stie ca Smardan era o reduta a Vidinului unde, la 12 ianuarie 1878, atacul ostasilor romani, in Razboiul din Balcani, a zdrobit opozitia trupelor otomane. Gloriosul act a fost eternizat pe panza de pictorul Nicolae Grigorescu, martor ocular al evenimentului.

Ciprian DRAGOS