DIVERTISMENT

* Investigand V.I.P.-urile
Zburator spre dreptate

* Culti si desculti
Examen de incapacitate

* EXPLOZIV - “Noi, criminalii, suntem fiii vostri, sotii vostri... suntem peste tot”
Cei care traiesc pentru a ucide

* REPORTAJ - GAZETA a fost in inchisoarea femeilor
Zeghe si dantela

* RURAL - Comuna prin care trec toate drumurile Codrului
Acolo unde-au ars arinii

* Investigand V.I.P.-urile
Zburator spre dreptate

GAZETA a pornit si in acesta saptamana la “vanatoare” de VIP-uri. Fara sa stea prea mult pe ganduri, Florian Salajan, director executiv al ASSOC si presedintele Federatiei Sociale din Romania, a acceptat curajos un dialog despre copilarie, adolescenta, succes si... bucatarie.

Florian Salajan s-a nascut, in urma cu 29 de ani, in satul Tulghes, comuna Miresu Mare (Maramures). In ’96 a absolvit cursurile universitare Teologie-Asistenta Sociala, iar patru ani mai tarziu a urmat cursurile de masterat in Drepturile omului. De parca ar fi eroul din povestile lui Creanga, amatorul de senzatii tari, isi aminteste de anii de liceu si nazdravaniile adolescentei. “Imi place foarte mult sa zbor. Imi doream sa practic parasutismul, dar parintii s-au impotrivit. Eram in clasa a XII-a, prima zi de scoala, cand am fugit la . Am sarit, dar ghinion… Mi-am rupt picioru’. Ce scandal am avut, mai ales cand m-a vazut mama cu picioru-n gips”, a marturisit asistentul. Dar “nu s-a ars” destul la parasutism si a ramas un impatimit al zborului cu parapanta. “Zbor inca din ’97. Anul acesta, in februarie, impreuna cu trei prieteni am urcat pe Ignis, unde am dormit o noapte in cort. Era frig, zapada, dar am rabdat. Dimineata, ne-am luat zborul”, si-a amintit “zburatorul”. Pentru a “cuceri” titlul de indraznet complet, Florian Salajan a testat si senzatiile din parcurile de distractii. “Am fost in Madrid, Barcelona, Budapesta, dar cel mai mult mi-a placut in Copenhaga. Eu nu sunt foarte curajos, imi este frica, dar imi place. Toti banii de diurna ii stric in parcurile de distractii si obisnuiesc sa-mi cumpar circuitul intreg, adica bilete pentru toate jocurile.” Am aflat cu surprindere ca Florian Salajan este bucatarul casei. “Imi place foarte mult sa gatesc si ma uit foarte des la emisiunea lui Radu Anton Roman. Pe unde calatoresc, fur retete, vin acasa si le testez. Prima data ies foarte gustoase, dar a doua oara, nu mai am nici o sansa de reusita. Cand am fost in Danemarca am luat o reteta de morcovi cu ananas, orez si piept de pui. A fost foarte gustoasa. Capitolul pasiuni nu se incheie in bucatarie, cea mai mare pasiune a mea este ASSOC, asistenta sociala”, marturiseste bucatarul-director. Cheia succesului in plan profesional? “Munca, profesionalism, corectitudine, moralitate, dorinta de a face ceva cu adevarat, toate cu ajutorul lui Dumnezeu”, a spus ferm directorul executiv ASSOC. Si o veste de ultima ora. Toamna se numara bobocii. Florian Salajan va avea primul boboc in familia sa. Va fi tatic. Felicitari!

Gabriela VALEAN



* Culti si desculti
Examen de incapacitate

In spiritul examenului de capacitate de saptamana trecuta, GAZETA a testat celebritatile care ne inconjoara si de care, poate, nu ati auzit pana acum. I-am supus unui mic examen de capacitate intelectuala. Trecuti de mult de prima tinerete, ei au fost vizibil afectati de emotiile inerente unui astfel de moment. "Care sunt modalitatile de formare a muntilor?" a fost intrebarea de saptamana aceasta. "Muntii? He, he! S-au format datorita acelor cutremure care s-au intamplat, miscari ale pamantului, ce au creat diferente de nivel si pe urma s-au... format muntii. S-a intamplat de-a lungul mileniilor. Prin eruptii vulcanice. Avem si noi munti vulcanici. Cum ar fi cei din Dobrogea sau la lacul Sfanta Ana", a inceput Lascar Pana, consilier local din Baia Mare. He, he! Nu ajunge. Mai sunt doua moduri. "Nu-s geolog si nici geograf. Prin eruptii vulcanice, incretirea scoartei terestre, cum am invatat la scoala. Muntii Maramuresului sunt munti vulcanici. Restul Carpatilor s-au format prin incretire. Nu mai stiu, am terminat scoala demult", s-a scuzat Nicolae Carburean, director economic al Consiliului Judetean. Ca ati terminat cam demult scoala ne-am lamurit, nu stiam insa ca ati ramas cu putine lucruri memorate. Muntii Maramuresului au la origine roci dure si sedimentare. Singurii munti din Maramures de origine vulcanica sunt Muntii Oas, Gutai si o parte din Muntii Tibles. Pe consilierul judetean Gelu Todorut l-am "ars" cand isi astepta fiica sa iasa de la examenul de capacitate. "Auziti, m-ati luat acuma asa... Fiica mea tocmai acum iese din capacitate. Ce-ar fi sa-mi acordati un mic ragaz. Pur si simplu nu-mi revin. Nu vreau sa dau un raspuns... si pe urma sa apara ca... Geografia e unul dintre hobby-uri. Poate la urmatorul examen...", a transpirat Todorut. Pentru a ne convinge ca a fost un elev silitor, Gelu Todorut s-a documentat temeinic la sala de lectura si dupa un studiu asiduu, ne-a rugat sa-i mai acordam o sansa sa ia nota de trecere. "Nu am inteles bine intrebarea. Cum s-au format muntii? Din punct de vedere stiintific sau biblic? M-am gandit. Ca intrebari dintr-astea provocatoare chiar ca... ma provoaca. S-au format prin incretire, eruptii vulcanice si cam atat imi amintesc", a revenit la examenul de corigenta Gelu Todorut. Expertul lectiei a fost Alexandru Bucovschi, viceprimarul comunei Campulung la Tisa. "Cum s-au format muntii la noi? Nu in general? Eu ase stiu din ceie ce stiu ca dupa ce s-o lasat apa cu care o fost acoperit pamantul, s-o format muntii. Eu ase cred ca cum s-o miscat apa, o dus pamantu' dintr-o parte intr-aialalta, ase cum le misca si acum apele", a explicat Bucovschi. Celor prinsi cu lectia nepregatita le spunem ca sunt trei metode de formare ale muntilor: prin incretire, prabusire si eruptie vulcanica.

Ciprian DRAGOS



* EXPLOZIV - “Noi, criminalii, suntem fiii vostri, sotii vostri... suntem peste tot”
Cei care traiesc pentru a ucide

Nimeni nu stie cine a fost primul. Criminali au existat dintotdeauna. Unii vor sa se razbune pentru traumele fizice sau psihice suferite in copilarie ori in adolescenta, altii vor iasa in evidenta si sa-si castige celebritatea. Multi sufera de boli psihice sau nu au avut niciodata parte de afectiune. Altii ucid pentru bani. Nimeni nu poate dezlega in totalitate misterul care le-a cuprins mintile bolnave. De cele mai multe ori, nici macar nu-si cunosc victimele. Le ucid pentru ca seamana cu cineva care le-a marcat destinul sau pentru simpul fapt ca vor sa-si verse furia asupra cuiva, iar ei sunt nefericitii care le-au iesit in cale. Au devenit persoanajele unor filme sau ale unor romane politiste. Cei mai multi au sfarsit la inchisoare, dar exista si altii care nu au fost prinsi niciodata. Sunt in libertate si, la prima vedere, nu se deosebesc cu nimic de alti oameni. Au profil psihologic diferit, dar scopul lor este acelasi: sa ucida oameni, cat mai multi oameni.

Sange, teroare, violenta, sadism, furie, razbunare. Aceste cuvinte pot rezuma povestea celor care au infierbantat mintile scenaristilor si a scriitorilor. In jurul lor s-au croit nenumarate legende. “Celebritatea” li s-a nascut prin moarte. Criminali in serie, atentatori, asasini platiti, ucigasi de vedete. Cei care “se joaca” de-a moartea reprezinta o poveste infinita. “Noi, criminalii in serie, suntem fiii vostri, sotii vostri, suntem peste tot. Si copiii vostri vor fi viitoarele victime”, spunea ucigasul Ted Bundy.

“Cei mai multi criminali in serie sunt barbati, persoane care au avut de suferit traume afective, psihice sau chiar abuzuri sexuale in copilarie sau la pubertate. Comportamentele lor de agresivitate extrema sunt un fel de razbunare asupra unor categorii de persoane care i-au afectat. Sunt niste persoane reci, egoiste, indiferente la bucuriile sau supararile celorlalti, egocentrice, impulsive. La prima vedere, nu difera cu nimic de un om normal”, a spus celebrul psiholog Ioan Serban. In general, crimele nu sunt premeditate, ci sunt rezultatul furiei de moment cauzate de consumul excesiv de alcool, droguri ori de diferite conflicte care genereaza o violenta extrema. Situatia se schimba cand este vorba despre un criminal platit ori de un atentator. Specialistii americani considera ca acestia sunt persoane inteligente cu o educatie aleasa, uneori introvertiti. Dar, in general, prezinta un comportament firesc si aceasta ingreuneaza prevenirea actiunilor lor, pentru ca ii face greu de identificat. Multi sufera de boli mintale, insa au o capacitate uimitoare de organizare, rezultata dintr-un rationament lucid. Ajung sa puna la cale un atentat asupra unei persoane publice din cauza unei obsesii, iar ideea apare, de obicei, dupa o criza existentiala. Acesti oameni aduna informatii foarte precise despre modul in care s-au produs asasinate similare cu cel pe care il pun la cale. Unii tin jurnale in care isi noteaza minutios ideile si actiunile. Apoi se antreneaza cu arma aleasa pentru savarsirea crimei. Actioneaza in urma unei strategii elaborate. Cei care atenteaza la viata unei personalitati se gandesc intotdeauna si la un plan de fuga sau chiar la posibilitatea de a fi prinsi sau ucisi.

Spintecatorul

Un celebru criminal, preluat ca subiect cinematografic si literar, a fost Jack Spintecatorul, numit astfel din cauza anonimatului care il inconjura. Intre 6 august si 9 noiembrie 1888, la Londra a fost comis un sir de asasinate. Prima victima a necunoscutului maniac a fost Marta Tabram, o prostituata de 35 de ani. La 31 august, a fost omorata o alta prostituata, Anne Nichols, urmata de inca patru. Toate crimele au avut loc noaptea, intre orele 23 si 4, in raionul Withchapel si strazile limitrofe. Desi intreaga politie londoneza era in alerta, asasinul-maniac nu a putut fi prins. Dupa cum a declarat Henry Osborn, inspector-sef la Scotland Yard, conducerea din acea vreme a luat de buna versiunea sinuciderii criminalului-psihopat, deoarece lantul de crime nu a mai fost reluat. Cazul a fost inchis, cu toate ca printre suspecti se afla un anume individ, tocmai cel ce s-a dovedit a fi chiar Jack Spintecatorul. In arhivele politiei franceze s-au gasit documente ce atestau ca un felcer rus era banuit de uciderea unei tinere in acelasi mod in care le-a ucis pe cele sase femei din Londra. La sfarsitul anului 1888, felcerul a revenit in Rusia, unde nu s-a facut remarcat cu nimic pana in 1891 cand, la Sankt-Petersburg, cuprins de o criza dementiala, a ucis, a dezmembrat si transat cu un cutit o femeie. A fost arestat la locul faptei si inchis pe viata intr-o clinica de psihiatrie cu regim sever.

“Hello, John”

Dupa ce si-a ispasit pedeapsa de 20 de ani de inchisoare, Mark David Chapman, asasinul lui John Lennon, a declarat: ”Cred ca Lennon ar vrea sa fiu eliberat”. El a mai spus si ca doreste sa inceapa o noua viata. “Gata cu boala mintala, s-a terminat. Doamne, am 45 de ani si sunt o fiinta umana. Cine stie cand voi fi eliberat, dar important este ca sunt viu.” Chapman a descris cum l-a omorat pe Lennon, cand acesta, impreuna cu sotia lui, Yoko Ono, se intorceau acasa de la o sesiune de inregistrari. “Am pus mana pe albumul pe care-l aveam la mine si am spus: John, vrei sa-mi dai un autograf? A spus: Sigur! Apoi l-a semnat si mi l-a inapoiat. A disparut, impreuna cu sotia lui intr-o masina”. Cand Lennon s-a reintors la apartamentul din Manhattan, in aceeasi noapte, Chapman a tras in plin, cinci gloante. Mark Chapman a declarat ca l-a impuscat pentru ca a vrut sa se razbune pe propriul tata. ”Nu vorbea niciodata cu mine despre viata si probleme. Niciodata nu mi-a spus ca ma iubeste. Cred ca nici eu nu-l iubeam. M-am gandit ca il voi recastiga impuscandu-l pe Lennon si ruinandu-mi viata”. Chapman l-a impuscat pe John Lennon, sufletul formatiei “The Beatles”, in 8 decembrie 1980, dupa ce, initial, a vrut sa-si omoare tatal, care lucra la o banca. “Am vrut sa-i tin arma la tampla, sa-l fac sa ma implore si apoi sa-l impusc. Am fost extrem de suparat pe el.” A fost condamnat la inchisoare pe viata, dar dupa 20 de ani, conform legilor statului New York, a putut sa ceara eliberarea. Apelul a avut succes si in anul 2000, la eliberare, Chapman a declarat ca vrea sa devina tata.

“Familia” ucigasa

Criminalul Charles Manson este cunoscut ca ucigasul lui Sharon Tate - actrita si sotia regizorului Roman Polanski. Aflati in ziua fatidica in vizita la resedinta Polanski, Abigail Folger, Voytek Frykowsky si Jay Sebring au devenit victime in carnagiu. Nebunia a inceput in Beverly Hills, la 9 august 1969, desi Manson se invartea prin zona, atragand acoliti de la sfarsitul anului `67. Dupa esecurile in muzica, Mason a initiat un cult care sustinea ca el este Iisus Christos sau “al cincilea inger”, dupa cei patru membri ai formatiei “Beatles”. Telul lor era inceperea unei lupte rasiale, astfel ca ei sa ramana singurii supravietuitori, impreuna cu niste sclavi negri. Filozofia a fost denumita dupa un popular cantec al Beatles-ilor, “Helter Skelter”, cuvinte ce au fost inscrise cu sange pe peretii victimelor. In predici, Manson sustinea ca negrii vor jefui si omori toti albii, haosul urmand sa inceapa in vara anului 1969. Cum profetia nu s-a adeverit, le-a spus enoriasilor ca negrii sunt atat de prosti, incat e nevoie ca albii sa le arate ce au de facut. In concluzie, a pus la cale crimele. Se pare ca Manson nu a participat la asasinate, acest fapt constituind piedica cea mai mare a procurorilor in timpul procesului. Cheia acuzarii a fost descoperirea armei crimei, pe care s-au gasit amprente identice cu cele ridicate din casa lui Sharon Tate. In 15 ianuarie 1971, dupa sapte luni de la inceperea crimelor, dupa noua zile de dezbatere, Manson si ai lui au fost condamnati la pedeapsa capitala. Autodenumit guru si conducator al cultului religios “Familia Manson”, Charles Manson este un ucigas in serie condamnat, care nu a ucis nici una din victime cu propriile maini.

Criminalul indragostit

In 24 noiembrie 1946, Eleanor Louise Cowell (22 ani) l-a nascut pe Theodore Robert Cowell intr-un camin pentru mamele necasatorite. Tatal natural, veteran Air Force si viitor agent de vanzari, a ramas necunoscut fiului. Ted a crescut convins ca mama ii era sora. Dupa casatoria mamei, Ted a preluat numele sotului acesteia, Bundy. Stephanie Brooks era o femeie frumoasa si sofisticata, provenind dintr-o familie bogata din California. Ted nu putea crede ca o asemenea femeie ar putea fi interesata de persoana lui. Stephanie a fost prima dragoste a lui Ted si prima implicare sexuala. Dar fata nu-si pierduse capul, in aceeasi masura, dorindu-si un partener care sa se potriveasca stilului sau de viata. In 1968, dupa ce a absolvit Universitatea din Washington, Stephanie a rupt relatia, iar Ted nu si-a revenit niciodata. Lumea parea ca s-a sfaramat. Aceasta obsesie i-a marcat viata si a condus la evenimentele care au socat lumea.

Eroul ucigas

Lucrurile s-au inrautatit in 1969, cand Bundy a aflat ca aceea pe care o credea sora, ii era mama, iar parintii ii erau in realitate bunici. A fost momentul in care, dintr-un timid introvertit, Ted s-a transformat intr-un obsedat dornic sa dovedeasca lumii intregi si iubitei ca nu e un nimeni. S-a reinscris la universitate, unde a studiat psihologia, devenind un student eminent si s-a implicat in diverse campanii politice. In acea perioada, politia din Seattle l-a numit “erou” pentru ca a salvat de la inec un copil de trei ani. In timpul unei calatorii pentru Partidul Republican, Stephanie s-a intalnit cu Ted. Fata a fost foarte impresionata de noua personalitate a lui Bundy si relatia s-a reluat, vorbindu-se chiar despre casatorie. Dar era prea tarziu. Bundy intrase intr-o spirala a mortii, care s-a declansat trei zile dupa Anul Nou. Fiecare victima a fost atent aleasa si evoca figura lui Stephanie. Ce l-a facut pe Ted Bundy sa ucida nenumarate femei si fete (unele aveau doar 12 ani!) fara un motiv aparent? O explicatie ar fi ca victimele semanau cu iubita care l-a dezamagit (inalte, cu parul castaniu, despartit intr-o carare pe mijlocul capului). A devenit unul din cei mai prolifici criminali in serie din istoria Statelor Unite. A fost prins in 16 august 1975, in urma unui control de rutina. La perchezitie s-au descoperit o pereche de catuse, o bucata de sfoara, o bata, o masca de schi, un cleste de gheata si un ciorap de nylon. Bundy a fost arestat sub invinuirea de furt. La scurt timp, investigatorii cazului au descoperit o multitudine de asemanari si a fost indentificat de cativa martori oculari. Desi Bundy a negat mereu participarea la crime, politistii au extins cercetarile, adunand probe suficiente pentru a-l condamna la inchisoare pe viata. Dupa doua evadari, 10 ani de apeluri respinse, in 24 ianuarie 1989 a fost condamnat la moarte. Inainte de a fi executat, Bundy a recunoscut comiterea a 40 de crime si a rostit: “Noi, criminalii in serie, suntem fiii vostri, sotii vostri, suntem peste tot. Si copiii vostri vor fi viitoarele victime.” Ultima dorinta a fost ca trupul sau sa fie incinerat si cenusa aruncata in muntii statului Washington, acolo unde au fost gasite trupurile victimelor.

Maramures insangerat

In Maramures se comit cel putin cinci crime anual. Cele mai multe sunt cauzate de consumul excesiv de alcool sau de conflicte interfamiliale. Va prezentam cateva din cazurile care au cutremurat, la vremea lor, opinia publica. In 1999 au avut loc o serie de crime care a ingrozit orasul Baia Sprie. Silard K. a violat-o pe verisoara sa, apoi a ucis-o cu un cutit. Suprins de mama fetei, Silard a omorat-o si pe aceasta. Cuprins, probabil, de remuscari, criminalul s-a spanzurat in casa victimelor. Seria cadavrelor pe care le-a lasat in urma sa Silard nu se terminase. La o luna de zile dupa evenimente, politia a intrat in casa criminalului-sinucigas din care iesea un miros insuportabil. In baie au gasit cadavrul mucegait, acoperit de niste covoare, al unei vecine care fusese data disparuta in urma cu cateva luni. In 27 iunie 2001, pe malul raului Sasar, langa podul de cale ferata a fost gasit cadavrul unui adolescent dezbracat care avea ochii scosi si prezenta leziuni anale. Autopsia a stabilit ca moartea a fost cauzata de o hemoragie externa foarte puternica, provocata de lovituri violente. Victima, A. G. (14 ani) disparuse de la domiciliu, iar parintii sai erau convinsi ca este plecat la bunici. Din pacate, nu era asa. Dupa ce a plecat de acasa, baiatul s-a dus impreuna cu prietenul sau, Carol S. (15 ani), pe malul Sasarului, unde s-au drogat cu prenadez. Aburii substantei le-au intunecat mintile. Se pare ca ucigasul, Carol, ar fi intretinut relatii sexuale cu vitima. Apoi s-au certat si Carol l-a omorat pe prietenul sau. Pentru ca auzise ca poate fi identificat dupa ultima imagine care ramane pe retina victimei (ipoteza neadevarata), Carol i-a scos ochii. Pentru a nu fi identificat dupa probele de sperma, i-a ciopartit victimei zona anala. Criminalul a declarat procurorilor ca s-a inspirat din relatarile despre boschetarii omorati de Grigore Bota. In ianuarie 2000, a avut loc o crima in comuna Moisei. In seara crimei, Catalina F. a facut focul si si-a culcat copiii in ”casa mare”. Ea a ramas cu barbatul in casuta. Dupa ce acesta s-a culcat, femeia l-a omorat cu o pusca de vanatoare artizanala, cu care omul obisnuia sa braconeze. Apoi l-a ingropat in apropierea grajdului. Criminala le-a spus rudelor ca sotul a furat bani din casa si a disparut. Dupa cateva zile, femeia a dezhumat cadavrul intentionand sa-l mute intr-o groapa mai mare, pe care o sapase in gradina. Atunci a fost descoperita. Catalina nu a putut explica politistilor de ce si-a ucis sotul. Dupa moartea sotiei, Iosif S. (61 de ani) locuia impreuna cu fiul sau care purta acelasi nume, Iosif S. (36 de ani). In 10 iunie 2000, certurile dintre cei doi s-au intensificat. Motivul era refuzul batranului de a-i da bani de bautura. Dupa mai multe lovituri, tatal a decedat. Pentru a-si ascunde fapta, criminalul i-a taiat capul si membrele cu un cutit de bucatarie si l-a pus intr-un cearceaf, intentionand sa-l arunce in albia raului Sasar. Criminalul fusese macelar in timpul armatei. Alertati de tipete, vecinii au chemat politia care l-a surprins pe criminal in timp ce isi spala cutitul de sange. Cadavrul era asezat langa o carpeta pe care scria in maghiara: “Dumnezeu mi te-a adus, draga oaspete”.

Criminalul homosexual

Ultimul criminal care a ingrozit orasul este Grigore Bota. In primavara anului 2001, au inceput sa apara cadavre pe malul raului Sasar sau in albia acestuia. Victimele, care erau boschetari, prezentau semne de violenta la nivelul capului si urme de violenta homosexuala. Politia a impanzit orasul, asteptand ca ucigasul sa “loveasca” din nou. Cativa tarani care se adaposteau in gara orasului au reclamat ca fusesera agresati de un individ. Barbatul era Grigore Bota. Desi la prima vedere parea un om normal, de profesie asistent medical si casatorit de cativa ani, Bota suferea de tulburari psihice (asa cum a rezultat in urma controlului psihiatric) si era homosexual. Latura homosexuala nu era cunoscuta de apropiati, pentru ca Bota era casatorit si, aparent, avea o viata de familie normala. Cunoscutii isi amintesc si acum torturile si prajiturile pe care Gri- gore le pregatea pentru sarbatori. Nimeni nu avea habar de cealalta parte a vietii lui. Bota isi alegea partenerii pentru sex din randul boschetarilor. In cazul in care era refuzat, devenea violent si ucidea. Barbatul a fost condamnat la inchisoare pe viata.

Madularul lui Terente

Profesorul Nicolae Minovici, intemeietor al muzeului IML, a organizat impreuna cu profesorul Rainer, in 1937, un congres international de antropologie care s-a tinut la Bucuresti. Teza sa de doctorat, “Tatuajele in Romania”, este o premiera in literatura romaneasca de specialitate si indica importanta tatuajului in practica medico-legala si a stabilirii identitatii. Unul dintre cele mai celebre tatuaje este cel al nu mai putin celebrului bandit din perioada interbelica, Terente. In primul rand datorita locului unde a fost scris (pe “scarbavnicul madulariu” al criminalului), apoi datorita intinderii lui (”F..t tare si apasat”, un text prin care criminalul isi facea reclama). Legistii din acea perioada i-au pastrat lui Terente nu numai craniul, ci si madularul ajuns celebru si care, conservat de zeci de ani, este una din piesele “de top” ale muzeului.

Criminalii presedintilor

Presedintii USA, Abraham Lincoln si John Kennedy au avut parte de o moarte asemanatoare, un ciclu incredibil de paralelisme ale destinelor. Lincoln a fost ales ca deputat in Congres in anul 1846, iar Kennedy exact cu 100 de ani mai tarziu, in 1946. In timp ce asasinul lui Lincoln (Booth) s-a nascut in anul 1839, asasinul lui Kennedy (Oswald) a venit pe lume in 1939. Atat Booth, cat si Oswald, erau originari din sudul USA si ambii au murit inainte de a fi judecati. Booth l-a omorit pe Lincoln intr-un teatru, dupa care s-a ascuns intr-un depozit, iar Oswald l-a ucis pe Kennedy dintr-un depozit, dupa care s-a refugiat intr-un cinematograf. Ambii au declarat in ziua asasinarii ca au presimtirea ca li se va intampla ceva tragic. Lincoln a avut un secretar cu numele de Kennedy, care l-a sfatuit pe Lincoln sa nu mearga in acea seara la Teatrul din Washington. Kennedy a avut o secretara cu numele Lincoln, care l-a sfatuit pe Kennedy sa nu mearga la Dallas. Au fost ucisi intr-o zi de vineri in prezenta sotiilor, impuscati in ceafa. Lincoln a fost asasinat in Teatrul Ford, Kennedy intr-o limuzina de tip Ford-Lincoln.

Lavinia COTARCEA
Ioana LUCACEL



* REPORTAJ - GAZETA a fost in inchisoarea femeilor
Zeghe si dantela

In Penitenciarul Baia Mare sunt 25 de femei, care au savarsit diferite infractiuni. Le-am vizitat dupa-amiaza, pentru ca dimineata lucreaza la Marcons, unde sorteaza fructe si legume si ajuta la prepararea conservelor. Firma le solicita pentru ca e o forta de munca ieftina. Detinutele sunt multumite ca au posibilitatea sa castige niste banuti si le trece vremea mai repede. Asta e cea mai mare problema a celor inchisi: acolo, timpul se dilata si trece ingrozitor de greu.

Ziduri albe, o poarta din lemn cu zavoare mari pe partea interioara, un turn de biserica tot din lemn, impunator si elegant. In spatele zidurilor, un parc cu fantana arteziana inconjurata de trandafiri albi si verdeata, iar in dreapta, in spatele gardului de sarma, custile cainilor, niste namile de ciobanesti germani care ne privesc fiorosi. Suntem in Penitenciarul Baia Mare.

Dupa legitimare, ne-am lasat telefoanele mobile la postul de control si ne-am indreptat spre zona celulelor femeilor. Zgomotul zavoarelor semanau cu un cantec de adio. Definitiv si tragic. Ma gandesc ca, la iesire, zgomotul se transforma intr-o melodie vesela. La fel de definitiva. Am patruns intr-o curte mica, cu ziduri inalte si albe, unde cateva rufe se lafaie la soare. Femeile s-au intors de la munca. Au inceput sa lucreze si sunt bucuroase pentru ca timpul trece mai usor si-si castiga banii pentru tigari si cafea. Fiecare spera ca nu va mai gresi, ca nu va mai fi inchisa.

Mezina Ciocolata

Garofita Prodan are 21 de ani, e condamnata la 3 ani pentru complicitate la furt si are o porecla dulce. I se spune Ciocolata. Este cea mai tanara detinuta si una din cele mai dragute. Provine dintr-o familie cu doisprezece copii. “Numai mie mi-a dat Dumnezeu asa noroc. Mi-a trebuit Baia Mare, daca ramaneam la tara, era mai bine”. Va fi eliberata conditionat peste cinci saptamani. Sustine ca nu a furat, ci a primit 500.000 de lei de la cumnata sa. Banii erau furati. Ciocolata are doua fetite, una de 7 ani si jumatate (care se afla in ingrijirea cumnatei) si o pustoaica de aproape trei anisori (la Leaganul de copii). Din momentul arestarii, pe cea mare a vazut-o o singura data, iar pe cea mica deloc. Ii este tare dor de mezina si asteapta ziua liberarii pentru a fi impreuna. Inainte de arestare, locuia intr-o garsoniera de pe strada Uranus, dar a auzit ca a fost evacuata din cauza intretinerii neplatite. Primul drum va fi la Primarie pentru a cere locuinta si ajutor pentru aflarea unui loc de munca. Pana va avea un loc al ei, va duce fetitele la tara, la mama sa. Stie ca va fi cumplit de greu. Are doar doua clase. Practic, e analfabeta, nu stie sa scrie si sa citeasca. Exista cursuri de calificare organizate in penitenciar, dar conditia pentru a frecventa cursurile este sa fi absolvit cel putin opt clase. Fata e sigura ca nu va mai ajunge la puscarie, pentru ca vrea sa-si creasca linistita copiii. Cu o mama paralizata, o condamnare la activ, analfabeta si cu doi copii, cu mici sanse sa-si poata gasi o sursa legala de venit, avand un anturaj dubios, cat va reusi sa stea departe de penitenciar?

Andreea Marin

Are 35 de ani si nu vrea sa spuna de ce a primit porecla “Andreea Marin”. Fatima Ana Balha nu merge la munca, dar nu se plictiseste. Le asculta pe cele care citesc din Biblie, sta pe langa “domnisoara Crina” care o invata alfabetul si ii aduce reviste, iar uneori coase pe etamina. Imi spune cu mandrie ca a invatat sa coase “acasa, la o vecina de-a lu` mama”. Acum lucreaza o fata de masa si mi-o aduce sa mi-o arate. “Vedeti, eu am facut-o. Mai am doar un pic de cusut, in mijloc si e gata”. Fatima nu ne lasa sa o fotografiem, se teme ca o recunoaste cineva. Dar un chip ca al ei e greu sa-l uiti. Are ochii exoftalmici si o figura menita sa ti se intipareasca in memorie. Vocea ragusita tradeaza o fumatoare inraita. Imi spune taios ca nu va mai ajunge in inchisoare. Apoi, recunoaste cu un zambet in coltul gurii ca nu e inchisa prima oara. Ultima oara a furat un milion de lei, dar sustine ca cel care a anchetat-o “avea ura” pe ea si a urmarit-o pana a prins-o. Politistul stia ca se ocupa cu “usurarea” buzunarelor, mai fusese condamnata de trei ori, tot pentru furt. Femeia are un copil de patru ani, pe care l-a vazut doar o data de cand e in puscarie. “Dupa liberare ma las de furat. Dar nu pot sa muncesc, is bolnava cu inima, asa ca m-oi lasa la mana lui Dumnezeu.”

Gardiana

Plutonierul major Camelia Verdes este una dintre gardienele penitenciarului. “Cand plecam, ducem cu noi o parte din necazurile lor. Pentru ca sunt cuminti si curate, ne intelegem bine. Cata vreme primesc vizite, totul e in regula. Cele pe care nu le cauta nimeni sunt mai nervoase din cauza dorului de familie si pentru ca nu primesc pachete.” Vinerea este program de apa calda si fac baie (de catva timp, pentru ca sunt numai 25, primesc apa calda si dimineata). “Toate au spray-uri si parfumuri, de miroase prin celule ca la parfumerie. Sambata e ziua de vizita medicala. Cele bolnave primesc medicamente,

in limita posibilitatilor. Cele mai multe nu au acasa atatea facilitati”, spune Camelia Verdes. Am plecat cu un gust amar, banuind ca Fatima si Ciocolata se vor intoarce aici. E un cerc vicios al deznadejdii si saraciei, din care nu stim daca au puterea sa iasa. Comunitatea, fundatiile umanitare, autoritatile, toti se implica mult prea putin pentru a reusi sa schimbe ceva. Ce se va intampla cu copiii lor?

Lavinia COTARCEA



* RURAL - Comuna prin care trec toate drumurile Codrului
Acolo unde-au ars arinii

Cei mai multi tineri din comuna Arinis au plecat la oras sau in alte comune mai mari, pentru a-si face un rost. In localitate au ramas batranii, care se chinuie sa-si lucreze pamantul, si putinii tineri care au indragit agricultura. Ca niste codreni veritabili, locuitorii comunei s-au straduit sa pastreze traditiile dar, in acelasi timp, Arinis este si una dintre cele mai moderne comune de sub Codru. Din aceasta comuna se poate ajunge in oricare localitate de sub Codru.

Situata intre Asuaj si Baita de sub Codru, localitati renumite pentru prelucrarea lemnului, olarit si cresterea animalelor, comuna Arinis a jucat, inca din secolul trecut, rolul de “centru comercial” al zonei Codrului. Localitatea este si astazi renumita pentru targul de animale si produse alimentare care se organizeaza in fiecare vineri.

Dupa ce treci de Rodina, un sat cu case vechi si oameni de varsta a treia, intri intr-o comuna cu cladiri mari si moderne, impanzita de ferme agricole si ateliere mestesugaresti: Arinis. La numai 3 km, se afla Tamasesti, o alta localitate din care tinerii au “migrat” la oras. Situata la 44 de km de Baia Mare, comuna Arinis are doua sate: Rodina si Tamasesti. Denumirea comunei provine din maghiara, de la “Egerhat”. Se spune ca in timpul principelui Bathori, arinii aflati la marginea satului ar fi ars, de unde si denumirea populara, “Ardehat” - cum ii spun codrenii. In trecut, comuna a cuprins si satele Asuaju de Sus, Asuaju de Jos, Baita de sub Codru si Urminis.

Economia comunei

Arinis este o comuna prospera, in care, desi principala ocupatie a locuitorilor ramane agricultura, nu lipsesc nici atelierele mestesugaresti. In trecut, comuna era renumita pentru centrul de colectare a laptelui, unde se vindeau cele mai bune produse lactate din zona Codrului. Centrul apartinea actualului primar, Gheorghe Muresan. In localitate functioneaza o brutarie, doua palincii, doua prese pentru ulei, o moara, trei ateliere de prelucrare a lemnului, o ferma piscicola si trei ferme de crestere a porcilor. Unul dintre proprietarii fermei este Ioan Sabou. Dupa desfiintarea CAP-ului, barbatul a cumparat unul dintre grajdurile institutiei si a amenajat o ferma de porci. Gospodarul are in prezent 70 de ramatori si intentioneaza sa amenajeze si o ferma de vite.

Gara baronului

In anul 1920, baronul Elemer Barnomisza a construit calea ferata care asigura legatura dintre Ulmeni, Arinis si Cehu Silvaniei, motiv pentru care oamenii l-au numit “Cehanul”. Singura gara din zona Codrului era la Arinis, dar mai exista si halta de la Moara Florii, care deservea locuitorii din Bicaz, Oarta si Basesti. Un bilet pana la Cehu Silvaniei costa 3 lei. Pana in anul 1989, prin gara Arinis circulau cel putin sapte trenuri zilnic. Trenurile de marfa transportau in special cheresteaua fabricata de firma maghiara “Petelki”, care a functionat pana in anul 1945, cand a fost transferata in judetul Satu Mare. Din 1997, numarul calatorilor a inceput sa scada si nici garniturile pentru marfa nu mai aveau ce transporta. Un an mai tarziu, “Cehanul” a fost scos din folosinta, iar gara a fost lasata in paragina. In prezent, cladirea este inconjurata de buruieni, nu are geamuri si nici usi. Nici calea ferata nu este mai “aratoasa”, pentru ca oamenii au desfacut cuiele care legau sinele pentru a-si confectiona grape, iar traversele au fost folosite ca lemne pentru foc.

“Ardehat”

De peste un secol, in comuna “se tine” un targ saptamanal de animale si produse agricole. In trecut, targul se organiza in fiecare vineri, in centrul satului, langa biserica. Targul nu deservea numai zona Codrului, ci intreg Maramuresul, plus judetele Salaj si Satu Mare. Batranii spun ca la targ veneau chiar si negustori din Ungaria sau Cehoslovacia, care apreciau calitatea produselor maramuresene. Targul era un prilej pentru codreni sa-si expuna renumitele produse lactate, cerealele, uneltele din lemn, oalele din lut, palariile din paie, hamurile pentru cai sau costumele populare tesute la razboi. Obiceiul s-a pastrat pana in prezent, numai ca locul mesterilor locali a fost luat de comercianti cu marfa din Turcia sau second-hand si de tarabele cu mici, carnaciori si bere la halba. Cu toate acestea, in fiecare vineri, zona Codrului este impanzita cu carute de care este legat ba un manz, ba o vacuta, care merg spre cel mai celebru targ de animale “de sub Codru”.

Averile comerciantilor evrei din Arinis

Batranii spun ca, prin anii 1930, in comuna s-au stabilit trei familii de evrei. Odolf Waintergel avea o pravalie cu produse alimentare si tesaturi, iar Soni Brun era “patronul” singurei crasme din sat, insa averea lor nu se limita numai la asta. Aveau case mari, cu mobile aduse din Ungaria sau Austria, vesela din argint si bijuterii scumpe. Batranii nu-si mai amintesc data in care au fost deportati evreii, insa spun ca au fost anuntati doar cu o zi inainte, pentru a-si pregati un bagaj cu strictul necesar. In acea noapte, evreii si-au ingropat bijuteriile si vesela din argint in gradina. In ziua urmatoare au fost dusi la gara. Oamenii spun ca trenul era pazit de o multime de soldati, care nu ii lasa pe tarani sa se apropie nici macar pentru a le da o cana cu apa bietilor oameni. Obiectele de valoare care au apartinut celor trei familii au fost dezgropate dupa cateva saptamani de soldatii germani. Nici unul dintre evrei nu s-a mai intors in Arinis. Locuintele si pravaliile au intrat in posesia statului. Pe locul unde era amplasata casa familiei Waintergel, se afla in prezent dispensarul comunei.

Primarul din ’60

Vasile Matesan, in varsta de 81 de ani, locuieste impreuna cu sotia sa Nastasia, intr-o casa veche de la marginea comunei. Slabit, batranelul care abia poate sa vorbeasca se poate lauda ca este cel mai vechi primar al comunei care mai este in viata. Vasile Matesan a “guvernat” comuna intre anii 1968-1976. “Pa atuncea oamenii nu aveau tare mult pamant. Erau tri chiaburi in comuna, care aveau pasta 30 de ha: Gheorghe Dragomir, Ioan Bancos si Mihai Soro. Aveu fiecare sluji si vite multe. Oamenii erau saraci, mancau malai, numa’ de Pasti si de Craciun mancam pita de grau. Da’ erau veseli si de viata. In tata dumineca era dant in sura la Loghin Moldovan, Dumnezau sa-l ierte. Vineu ceatarasii din Urminis, si di pa la amiaza pana sara sa incinje hora. Tinerii o vut sta mai mult, da in ceielalta za era de mars la lucru pa camp. Io ma poci lauda ca am fost aproape de oameni, si le-am ascultat pasurile. Faceam adunari generale la caminu’ cultural cand trabuia sa le aduc orice la cunostinta si lasam pa tata lumea sa ieie cuvantu’, si sa-si zaca nemultamirile”, a spus fostul primar.

Prizonier la rusi

Desi a implinit 81 de ani, Emerik Foris inca mai “poate lucra la camp”. Batranelul a cunoscut nenorocirile aduse de cel de-al doilea razboi mondial. La 21 de ani a fost inrolat in Batalionul III Zalau, Regimentul 25. In 1944 a cazut prizonier la rusi si a fost dus in lagar, la Kiev. “Erau acolo vro 20.000 de oameni de tate nationalitatile. Durmeam pa jos, pa cimentu’ rece. Era un ger cumplit, era –40 grade C. In tata dimineata gaseam cate un mort. Daca era iarna, ii ducea intr-o baraca si primavara ii punea pa tati intr-o gropa comuna. Nici mancare nu ne dadeau, numa’ niste zama ca vedeai sorele pan’ ea. Vara ne duceau la munca pa camp. Ne-o dus intr-o tarla cu cartofi. De foame ce ne era, mancam cartofi cruzi. Apoi ne-o dus intr-o tarla cu ceapa. O mancam cu tat cu coaja. Dupa ce s-o prins de figura, ne-o mutat pa santier, la carat de materiale. In ’48 ne-o lasat acasa, da’ nu pa tati. Ne-o ales la intamplare. Inainte de-a mere in razboi, avem 86 de kg, cand am vinit acasa aveam 35. S-o spariet mama de mine. Apoi, doi ani de zale am tat umblat pa la doctori, n-am putut lucra nimnica. Am gandit ca n-a mai fi om din mine-n veci, da’ m-o ajutat Dumnezau. Io tat m-am rugat, za, nopte. Doamne-feri, sa nu mai fie in veci razboi, nici nu-i bine a povesti cat o putut fi de rau! Si amu, dupa ce am trecut pan atatea, am o pensie de 320.000 de lei.”

Preotul si primarul

Comuna Arinis are peste 1000 de locuitori. Din anul 1996, mai marele comunei este Gheorghe Muresan. Mihai Pacurar “pastoreste” credinciosii din comuna de peste 20 de ani, mai intai fiind preot in Tamasesti, iar apoi in Arinis.

Ioana LUCACEL