DIVERTISMENT

* Interviurile GAZETEI: azi, Phil Astle, raportor UE pentru invatamant
Turnirul cavalerului englez

* De 1 Iunie - istoria clovnilor, intre giumbusluc si tristete
Un zambet peste-o lacrima de fericire

* De Ziua Copiilor, un presedinte adevarat in
Tara acadelelor

* Investigand V.I.P.-urile
In curand, tatic!

* Scor de polo la fotbalul politicienilor
“Macelul” de la Polivalenta

* Marlene va prezinta
HOROSCOPUL SAPTAMANII

* Culti si desculti
Cainele lui Pavlov si mejda

* Interviurile GAZETEI: azi, Phil Astle, raportor UE pentru invatamant
Turnirul cavalerului englez

Familiarizat cu Romania, Phil Astle se considera un englez atipic. Nu are raceala caracteristica conationalilor sai, avand prieteni apropiati printre romanii pe care i-a cunoscut. A mai fost in Romania la cateva luni dupa Revolutie, insotind reporterii BBC-ului. Desi nu vrea sa recunoasca, a facut parte din primele asociatii care au sosit in tara noastra cu ajutoare materiale si s-a incarcat cu entuziasmul si speranta ce domneau in acea perioada peste tot.

Invitatul GAZETEI este din centrul Angliei, din Warwick, tinutul minunatelor castele medievale, unde parfumul domnitelor pentru care se organizau turnire este inca prezent, iar intrigile cavalerilor invaluie inca fortificatiile castelelor insirate pe malul raului Avon. Orasul natal al lui Shakespeare domina regiunea, fiind una din marile atractii turistice si motiv de mandrie pentru localnici.

Phil Astle este inspector general adjunct in Ministerul Educatiei din Marea Britanie, responsabil cu managementul invatamantului preuniversitar. Este in contact cu scoli de toate gradele, in preocuparile sale intrand atat procesul educational, cat si suportul acestuia. Apreciaza bucataria romaneasca, avand numai cuvinte de lauda despre aromele unice intalnite la noi. Prezenta sa in Romania se datoreaza programului ARION, o initiativa a Uniunii Europene ce dateaza din 1976 si care are ca scop un permanent schimb de informatii intre tarile participante. Phil Astle va intocmi un raport pentru Uniunea Europeana, cu scopul de a prezenta la Bruxelles situatia din scolile rurale romanesti.
Reporter: Cu ce ganduri in Romania?
Phil Astle: Vizita a avut doua obiective. In primul rand, am fost interesat de realitatea din invatamantul rural romanesc. In Maramures exista aspecte ce se regasesc oriunde in Romania. In al doilea rand, am dorit sa particip la acest schimb de experienta pentru ca exista multe probleme comune in procesul educational si putem discuta pe marginea solutiilor gasite. Am vazut multe metode si idei remarcabile, asa ca am avut si de invatat cate ceva.
Rep.: Pentru a cata oara sunteti in Romania?
P.A.: Sunt pentru a doua oara in Romania. Am mai fost aici in 1990, insotind reporterii BBC-ului, cand am gasit o atmosfera plina de entuziasm si speranta. Acum, as putea spune ca am observat multe schimbari in bine, pornind de la investitiile serioase in scoli si pana la deschiderea evidenta spre Vest.

Admirativ

Rep.: Ce veti scrie in raportul pentru Uniunea Europeana?
P.A.: Cred ca va fi usor, pentru ca ceilalti colegi mi-au lasat mana libera in sensul acesta. Pentru ca sunt profesor, nu politician, nu ma voi hazarda mai departe de intrebarile ce-mi vor fi puse. In primul rand, voi incerca sa descriu ospitalitatea, caldura cu care am fost primiti in toate scolile vizitate. Apoi, cred ca vom discuta despre modul in care profesorii se dedica scolii si despre munca depusa de elevi. Atat profesorii, cat si copiii au punctat pozitiv si acest lucru se va vedea in raport. In cateva zone rurale, copiii fac un drum lung pana la scoala, lucreaza din greu in timpul orelor, dupa care se intorc acasa unde, dupa ce isi termina temele, lucreaza in gospodarii. Nu e usoara situatia lor, dar vadesc un interes mare pentru educatie si acest lucru este de admirat. Un alt aspect important de mentionat este inceputul accesarii Internetului in scolile rurale, ceea ce inseamna accesul la informatiile internationale. De asemenea, scolile ar trebui sa se apropie mai mult de Ministerul Educatiei si sa aiba un cuvant de spus atat in partea teroretica, cat si in cea practica a procesului educational, astfel incat sa fie acoperite necesitatile reale. E nevoie sa intelegem sistemele de invatamant straine si sa valorificam noile experiente.
Rep.: Din punctul dumneavoastra de vedere, care este imaginea Romaniei in lume?
P.A.: Personal, am fost impresionat de felul in care am fost primit, de confortul hotelurilor, de modul in care se face scoala in Romania. Mancarea are arome unice, am mers la dans intr-o seara si am beneficiat de serviciile oferite de orice tara civilizata. Care e imaginea Romaniei in lume este greu sa spun. Tara dumneavoastra a avut o crestere evidenta de popularitate imediat dupa ‘89. Apoi s-a aflat de problemele cu orfanii, de traficul de copii, de mineriade, ceea ce a dus la un impact negativ.

Exotic si civilizat

Rep.: Credeti ca este o problema creata de presa sau una reala?
P.A.: Nu am o imagine completa si nu stiu in ce masura problemele dainuie inca. In ideea in care colaborarea intre tarile vestice si Romania va cunoaste o continuitate, poate se va putea patrunde mai usor in realitatea cotidiana si aceste aspecte vor fi lamurite. Exista multe metode moderne pentru a intelege si a gestiona probleme de acest fel, dar pentru asta e nevoie ca noi sa ne apropiem de Romania si de a crea canale deschise de comunicare.
Rep.: Avem loc in Europa?
P.A.: Categoric. Romania trebuie sa ocupe un loc important in comunitatea europeana. Dar acesta nu e raspunsul tuturor problemelor. E nevoie de comunicare, de schimburi pe plan cultural, intelectual si economic si speram ca acest lucru sa fie cat mai repede pus la punct.
Rep.: Veti face lobby pentru Romania sau vizita dumneavoastra va ramane doar o amintire dintr-o tara exotica?
P.A.: As vrea sa spun ca amintirea va fi despre o tara exotica si, mai ales, civilizata. In ce priveste lobby-ul, nu cred ca ma va intreba cineva. In schimb, in mica mea lume, cu siguranta voi discuta despre ceea ce am vazut aici, despre legaturile pe care le-am stabilit. A fost o saptamana grea, in care am acumulat multe cunostinte si informatii noi, atat despre scoala, cat si despre viata de aici. M-am simtit foarte bine in Maramures si mi-au placut teribil placintele cu branza si verdeata, preparatele din peste si sar-malele.

Suporter Westham

Rep.: V-ar placea sa locuiti in Romania?
P.A.: Unul din colegii mei, Kasper Graarup, din Danemarca, chiar intentioneaza sa isi aduca familia sa se stabileasca aici. In ceea ce ma priveste, prietenul meu din Bucuresti spune ca sunt un englez atipic, mai mult roman decat englez. Nu stiu daca are dreptate, dar daca ar trebui sa parasesc Anglia, singurul loc in care as vrea sa traiesc ar fi Romania.
Rep.: Care este sportul preferat?
P.A.: Fotbalul. V-ati asteptat la alt raspuns? Sunt suporter al lui Westham United si am un fin in Bucuresti, caruia ii aduc tricouri si fanioane ale acestei echipe. Desi, cred ca el ar prefera Manchester United.
Rep.: Alte hobby-uri?
P.A.: In privinta muzicii nu am gusturi proprii, de obicei ascult ceea ce asculta prietenii mei. Iubesc insa muzica clasica si formatia R.E.M. Cartile preferate sunt cele ale lui Tolstoi, in special “Razboi si pace”, roman care m-a marcat. Thomas Hardy este un alt nume al literaturii care imi place. Chiar am avut o surpriza placuta in Sapanta, unde am intalnit un profesor care s-a dovedit a fi o adevarata enciclopedie referitoare la Thomas Hardy si cu care m-am bucurat sa stau de vorba.

Lavinia COTARCEA



* De 1 Iunie - istoria clovnilor, intre giumbusluc si tristete
Un zambet peste-o lacrima de fericire

In Franta medievala li se spunea Auguste, Troubadour sau Badin, in China - Chou, in Bali - Kartala sau Penasar, iar in tribul Zuni din America - Newekwe. Indienii i-au numit Vidusaka, indonezienii - Wayang Orang, americanii - Tramp, germanii si olandezii secolului al XVI-lea le-au spus Pikle Herring, iar spaniolii - Gracioso si englezii Jack Pudding. Noi ii numim clovni si am ras si plans impreuna in toata copilaria noastra. Nesfarsita fiind, copilaria ne cere uneori, mai ales cand sunt tristi, sa-i redescoperim. Istoria lor incepe cu o lacrima. Dupa lacrima, cineva (nu se inventase batista!) a facut ceva. Un giumbusluc, sa-l numim asa, desi nu avem nici o certitudine ca e adevarat. Lacrima a disparut si in locul ei a aparut un zambet. Minune? Nu cred ca e o minune ca mai existam intr-o incrancenare cotidiana, uitand sa mai zambim, sa mai radem... GAZETA va ofera tuturor celor insetati de zambet, Istoria Clovnilor.

Nici nu mai stiu cati ani aveam. Poate patru, poate cinci, oricum eram o mogaldeata agatata de mana cuiva si ma indreptam, oarecum cu teama, spre un cort imens din panza colorata, care mirosea a vanilie si a salbatic. Mi s-a spus ca „mergem la circ” si nu eram convins daca era o pedeapsa sau o recompensa. Mi-e imposibil sa-mi reamintesc restul trairilor. Probabil ca am inghetat de spaima la auzul primului raget de leu sau am privit cu interes niste oameni care zburau „la trapez”, habar n-am. Stiu insa ca preferatii mei erau clovnii. Apoi, am crescut. N-am mai mers la circ. Si nici n-am mai ras.

Clovneria, arta de a aduce zambetul, dateaza de peste 4500 de ani. Se spune ca, in jurul anului 2500 i.Hr., in timpul celei de-a cincea dinastii a faraonilor, un clovn pigmeu a fost bufonul lui Dadkeri-Assi. Izvoare istorice mentioneaza ca, incepand din 1818 i.Hr., in China, imparatii erau inveseliti de bufoni de curte. Multe popoare au semnalat de-a lungul timpului existenta clovnilor. In 1520, cand Cortez a cucerit tinuturile aztecilor, a descoperit la curtea lui Montezuma bufoni foarte asemanatori celor de la marile Curti europene. Acesti clovni jucau un rol important in viata sociala si religioasa a triburilor amerindienilor. In unele cazuri, li se atribuia capacitatea de a vindeca anumite boli. Din acest motiv, bufonii triburilor se bucurau de inalte aprecieri si erau elemente importante in Sfatul Batranilor. Cand s-a reintors, Cortez a adus ca daruri pentru pentru Papa Clement al VII-lea, pe langa comorile aztecilor si delicatese culinare, sclavi si... bufoni! Pe atunci, toti bufonii sufereau de defecte fizice evidente. Sa fi cocosat sau sa suferi de nanism (piticism) era o conditie esentiala a meseriei.

Bufonii imperiali

Bufonii de Curte erau singurii care aveau libertatea de a-si exprima liberi gandurile. Mai mult, exista cazuri in care, prin umorul lor, au reusit sa influenteze politica vremii. La fel de adevarata este si reciproca, in istorie cunoscandu-se cazuri in care conducatorul a dispus decapitarea bufonilor, de cele mai multe ori motivele fiind bizare (ca ar fi raspunzator de starea de tristete a imparatului, de exemplu!). In jurul anului 300 i.Hr., imparatul chinez Shih Huang Tzi a ordonat si supravegheat construirea Marelui Zid Chinezesc. In urma acestui inutil efort, mii de oameni si-au gasit moartea in accidente de munca. Dupa definitivarea constructiei, imparatul a propus ca zidul sa fie... pictat! Proiectul ar fi cauzat alte mii de morti. Atunci, bufonul imperial Yu Sze, a fost singurul care a indraznit sa-i critice planul. Glumind, Yu Sze l-a convins pe imparat sa abandoneze implinirea ideii. Pentru indrazneala sa, bufonul chinez Yu Szee este amintit in cartile de Istoria Chinei ca erou national. Alta intamplare despre curajul lor il are ca personaj principal pe cel mai vestit bufon de Curte din Europa, Nasir Ed Din. Intr-o zi, regele s-a privit in oglinda si s-a intristat vazandu-si chipul imbatranit. Cand regele a izbucnit in plans, toti curtenii l-au imitat (servilismul era obligatoriu si atunci!). Dupa ce regele s-a oprit din plans, a mai continuat „smiorcaiala” doar Nasir Ed Din. Regele l-a intrebat mirat de ce mai plange, iar bufonul i-a raspuns: „Sire, te-ai privit in oglinda doar un moment si ai plans. Eu trebuie sa te privesc tot timpul.” Din fericire pentru Nadir, reactia regelui a fost pozitiva. A ras. Nadir Ed Din a scapat cu viata.

Arlechinul

In secolul al XVI-lea, a inceput miscarea teatrala “Commedia del Arte”. Personajele erau clar delimitate, reprezentand fie servitori, fie stapanii acestora. Cele trei tipuri notorii de servitori erau: Primul Zany (un pungas smecher care complota impotriva stapanilor), Secundul Zany (un tantalau prins in schemele smecherului) si Fantesca (o servitoare al carei rol era sa fie parte a povestii romantice cu unul dintre Zany). Arta clovneriei a fost completata de aparitia Arlechinului, care se asemana foarte mult cu Secundul Zany, tantalaul (cel care-l intruchipa pe smecher era denumit Brighella). Fiind un rol de improvizatie, artistii care au jucat Arlechinul au facut treptat din acest personaj unul tot mai istet, in cele din urma reusind sa-l depaseasca pe Brighella. In acelasi timp, in Anglia, s-a dezvoltat un gen asemanator, diferenta constand in modul de exprimare al artistului. Englezii au completat evolutia Arlechinului prin pantomima, iar artistul John Rich a ridicat personajul in pozitia de star.

Clovnii lui Shakespeare

In Anglia, in timpul domniei reginei Elisabeta, clovneria era considerata o forma de arta teatrala. William Shakespeare a scris pentru trupa de actori a Lordului Chandler (o trupa impresionanta care numara 26 de actori) piese in care clovnii erau “sarea si piperul” spectacolelor. Rolurile clovnilor erau interpretate de William Kemp si Richard Armin. William Kemp a devenit o vedeta atat de importanta incat proprietarul, Lordul Chandler, l-a numit co-proprietar, pentru a nu-l pierde. Cu timpul, Kemp a devenit si actionar al teatrului Globe si s-a specializat in personaje care intruchipau rolul taranoiului prost (gen care, mai tarziu, avea sa primeasca numele Auguste). Robert Armin (1568-1615) a fost cel care l-a inlocuit pe celebrul Kemp, iar Shakespeare si-a schimbat stilul, adaptandu-si piesele dupa abilitatile noului venit. Criticii si cercetatorii operei lui William Shakespeare cred ca acea parte a scenariilor nu era diferita de cele de la inceput, dar si Kemp si Armin aveau personalitati uriase si interveneau in replici, rostindu-le, nu asa cum le-a scris “marele Will”, ci cum credeau ei ca e mai bine pentru spectacol. Potrivit acestei teorii, ordinul dat de Hamlet ca fiecare clovn sa respecte intocmai scenariul este, de fapt, critica lui Shakespeare adusa adaugiriilor lui Kemp. Despre Armin s-a spus ca a fost unul dintre primii clovni cerebrali, fiind primul care a incercat sa scrie o istorie a clovnilor.

Clovnul de circ

Primul circ a fost creat in Anglia, in anul 1768. Intemeietorul a fost Philip Astley, cel care avea sa creeze si primul rol pentru clovn. Astley (unul dintre cei mai buni calareti din Anglia) a creat un amfiteatru care i-a purtat numele. Initial, aceasta constructie adapostea o scoala care pregatea cavaleria regala, dar mai apoi a devenit teatru si circ. Primul clovn de circ a jucat in gag-ul “Billy Buttous”, povestire cunoscuta si sub numele “Calatoria calaretului-croitor la Brentford”. Subiectul gag-ului era inspirat dintr-o poveste populara despre un croitor care nu stia sa calareasca, dar a incercat sa ajunga in orasul Brentford, calare. De ce tinea mortis omul sa mearga la Brentford? Pentru ca erau alegeri si nu se inventase personajul caragialesc care sa se intrebe “Eu cu cine votez?” Asa ca omul, stiind cu cine voteaza, trebuia sa-si duca planul la bun sfarsit. Rolul clovnului-croitor a fost interpretat prima oara de insusi Philip Astley. Fiind un excelent calaret, el si-a facut personajul sa incerce zadarnic sa urce pe cal. Scena a devenit clasica, fiind repetata aproape un secol de fiecare circ, iar o variatiune (cu un spectator care intra in arena incercand sa calareasca) este inca parte din spectacolele circului modern.

Clovnul modern

La exact 10 ani de la crearea primului circ, in 1778, s-a nascut Joseph Grimaldi. Chiar daca a fost un clovn exclusiv teatral, Grimaldi este considerat unanim “parintele clovneriei moderne”. El a crescut in teatru si a excelat in proiectarea trucurilor cu efecte speciale, fiind un adevarat geniu al timpului. Este cel care l-a ridicat pe clovnul „Fata Alba” la rang de star, inlocuindu-l in inimile publicului pe Arlechin. Povestea pe care a perfectionat-o consta in reprezentatia numita „Roaddrunner Cartoon” (un amalgam intre scene de vanatoare si violenta comica). Grimaldi l-a jucat si pe „Fata Neagra” (un rol in care intruchipa „salbatici mareti”, cum ar fi Vineri, simpaticul sclav al lui Robinson Crusoe), dar a ramas in analele circului pentru cantecele comice, in special pentru „Hot Codlins”, cantec interpretat impreuna cu publicul. Joseph Grimaldi a murit la varsta de 59 de ani si se spune ca era atat de iubit, incat la inmormantare au fost tot atat de multi oameni cat la toate spectacolele la un loc.

„Dresorul filantrop”

Alt clovn american celebru, din perioada Razboiului Civil, a fost Dan Rice (1823-1901). Asemeni lui Will Rogers si Bob Hope, Rice era un comentator umoristic al evenimentelor curente, dar si un excelent compozitor. Este primul clovn modern care a fost invitat la sustinerea campaniei electorale de un candidat la presedintie, respectiv Zachary Taylor. In aceasta campanie, in timpul paradelor, deseori Rice il invita pe Taylor sa urce in vagonul-orchestra al circului. Politicienii locali care doreau sa-l imite pe Taylor in speranta cresterii popularitatii erau taxati de alegatori cu: „Sari in vagon!”, o sintagma care a ajuns rapid sinonimul servilismului. Dan Rice a fost primul clovn care a subliniat latura patriotismului. Purtand barbison, Rice l-a vopsit in culorile nationale. Insa cea mai spectaculoasa latura a lui Rice a fost talentul de dresor. A fost primul clovn intreprinzator. Dresa porci si catari, pe care-i vindea altor clovni. Rice este singura persoana din Istoria Circului care a reusit un numar de dresaj in care un elefant mergea pe sarma! A fost cea mai bine platita persoana din America, castigurile sale fiind mai mari decat ale prietenului sau apropiat, presedintele Abraham Lincoln. O mare parte din avere a donat-o cu generozitate.

Creatorul lui Auguste

Un personaj celebru a fost si Auguste. O legenda, care relateaza „nasterea” acestui clovn, spune ca Tom Belling, un acrobat american care in 1869 juca intr-un circ din Germania, era pedepsit pentru fiecare ratare de managerul circului cu „detentia in rulota”. Pentru a alunga plictisul, Belling se echipa cu haine de masuri mai mari si parodia comportamentul managerului. Alertat de hazul zgomotos, cel imitat a intrat brusc in rulota. Speriat de o eventuala corectie corporala, americanul a luat-o la fuga, ajungand in final in arena circului, unde s-a impiedicat de o bordura. Scena s-a repetat de cateva ori in amuzamentul spectatorilor care erau convinsi ca asista la o scena regizata. Publicul a scandat „Auguste” (ceea ce in limba germana inseamna „prostule”). Se spune ca managerul a dat ordin ca Belling sa-si continue aparitiile sub masca lui „Auguste”. O alta teorie asupra originii lui Auguste este ca Tom Belling a copiat personajul de la Rizhii („roscatii”) clovni rusi. Fie ca a fost sau nu primul, Belling n-a avut mare succes cu acest rol si a renuntat la clovnerie, reprofilandu-se ca magician.

Cubanezul orfan

Primul Auguste cu adevarat celebru, a fost Raphael Padilla, zis Chocolat, un orfan nascut in Cuba. El a fost vandut ca sclav clovnului englez Tony Grice. Indatoririle lui Chocolat au constat in a-l pune in scena pe Auguste in actele de clovnerie ale stapanului. Grice juca rolul „Fata Alba”, intruchipand un personaj care se numea George Footit. Duetul a devenit celebru uimitor de repede. Footit era arogantul, autoritarul, pretentiosul si adeptul violentei, iar Chocolat era tipul prostului lenes care incerca fara succes sa para demn, nereusind decat sa fie naiv, ghinionist si tapul ispasitor imun la corectiile fizice. Griece si sclavul sau au recreat sketch-ul cu gara, facandu-l mai amuzant prin dialoguri savuroase. Succesul lor i-a determinat pe multi clovni sa-l joace pe Auguste. Chocolat nu s-a machiat niciodata (era si greu, era negru, ha-ha!), iar pielea contrasta placut cu machiajul alb al lui Footit. Machiajul exagerat asociat cu clovnul Auguste din zilele noastre a fost introdus de Albert Fratellini, din notoria trupa cu aceeasi titulatura.

Vagabonzii cainelui

Anul 1874 este cel care a adus in prim-planul clovneriei un nou tip de „amuzator”. Clovnul-vagabond a fost creat de James Mc Intyre si Tom Health, un cuplu care s-a inspirat din experienta afro-americanilor ramasi fara case, in urma Razboiului Civil. Ei si-au vopsit fata neagra (dupa modelul clovnilor menestreli) si portiunea din jurul gurii, alba. Cei doi au studiat cultura afro-americana, incercand s-o imite cat mai fidel. Americanul de origine irlandeza JamesMc Intyre are reputatia de a fi introdus pe scena un dans afro-american (e vorba de „Buck and Wing” – „Cerb si aripa”) care a devenit notoriu pentru dansatorii de step.

Geniul asuprit

La inceput, in spectacolele de vodevil din America, se faceau discriminari rasiale. Egbert Austin Williams (pe numele de scena Bert Williams), un negru care juca rolul clovnului-vagabond in maniera initiata de Mc Intyre si Health, a distrus toate barierele, fiind primul clovn de culoare care a ajuns „star moovie” („vedeta de film”), iar cantecele pe care le-a interpretat cu George Walker sunt primele aparitii ale negrilor pe inregistrarile fonografice. Bert Williams a umanizat clovnul-vagabond si i-a redat demnitatea ignorata de clovnii albi. Din 1893, a facut echipa cu George Walker, considerat unul dintre cei mai buni actori de vodevil. Criticul american Mel Watkins spunea ca succesul celor doi „a influentat semnificativ acceptarea artistilor de culoare pe scena vodevilului de pe Broadway.” Bert s-a confruntat cu problemele rasiale inca din 1900 (cand America „democratiei” mustea de tulburari de vedere la aparitia negrilor). Desi era vedeta spectacolului de pe Broadway, era nevoit sa stea in hoteluri inferioare („numai pentru negri”). W.C. Fields l-a descris ca fiind „cel mai amuzant om pe care l-am vazut vreodata si cel mai trist om pe care l-am cunoscut vreodata.” In 1908, cand Walker a murit, Bert Williams a continuat cu un numar de pantomima studiat astazi in marile universitati (un joc de poker in care „ilustreaza” toti jucatorii, de la momentul impartirii cartilor, miza si, inevitabil, trisarea). A fost considerat de contemporani cel mai mare comic al Americii, iar Booker T. Washington, un american de culoare si mare om de stiinta, a spus ca Bert Williams a facut mai mult pentru rasa decat el insusi. „A deschis, prin zambet, calea spre inimile oamenilor si a dezvaluit umanitatea dincolo de stereotip.” Arlechin, Bufon, Trubadur sau Clovn, cei care le dau viata si ne-aduc zambetul pe chipurile impovarate de griji, ei, vise frumoase din somnul copilariei, sunt eroii nostri. Etern. (Intreaga mea gratitudine se indreapta spre domnul Bruce Johnson din Kenmore, S.U.A.. Thanks a lot, „Charlie”! Multumiri lui Simion Avram, clovnul Siminica al copilariei mele, omul care m-a inspirat in alegerea acestei teme.)

Femeia si "cantaretii”

Prima femeie clovn de circ a fost americanca Amelia Butler (se pare ca e vorba de una si aceeasi persoana cu Amelia Hoffman, fiica unui emigrant evreu, Michael Hoffman, si a lui Milly Keesee, Amelia casatorindu-se mai tarziu cu mult mai varstnicul colector de taxe Atlas J. Butler). A jucat, in anul 1858, intr-un spectacol produs de doua mari companii de circ: „Nixon’s great American Circus” si „Kemp’s Mammoth English Circus”. Bucurandu-se de aprecieri unanime, Amelia Butler a fost invitata sa joace rolul de femeie-clovn intr-un turneu desfasurat pe toata Coasta de Vest a Statelor Unite ale Americii. La mijlocul secolului al XVIII-lea, inainte de a se inventa fonograful si radioul, cantecele erau raspandite in popor de clovni, o misiune importanta in cultura muzicala. Acestia mai aveau si rolul de „culegatori de folclor”, un rol foarte rentabil pe atunci (clovnii vindeau profesionistilor versurile si melodiile cantecelor). In istoria moderna a circului, clovnii-orchestra erau deliciul micilor spectatori, dar cunoscatorii isi dadeau seama de dificultatea rolului si de talentul lor muzical „multilateral dezvoltat” (unii clovni putand canta simultan la 4-5 instrumente muzicale).

Catalin VISCHI



* De Ziua Copiilor, un presedinte adevarat in
Tara acadelelor

Nu este Tara minunilor si nu este Alice. Este un presedinte pici. Cu el la putere am avea mai multe dulciuri, iar copiii nu ar mai fi obligati sa mearga la scoala. Ar avea el grija sa-i faca pe toti destepti. De condus, ar conduce o tara mare care sa cuprinda toate tarile si in care masinile sa fie transformate in roboti. GAZETA i-a intrebat pe pusti ce ar face daca ar ajunge ”presedintii lumii”.

O tara mare pentru toti copiii, cam asa arata in viziunea pustilor o tara adevarata. Asa ar rezolva si problemele economice. “As uni toate tarile cu Romania, asa am avea mai multe dulciuri. La toti copiii le-as da mai multi bani. Asa, sa aiba ei banii lor”, spune un pici de zece ani. El se numeste Lorin Duta si mai are o problema pentru presedintie. “Eu as mai vrea sa nu mai minteasca copiii”, spune Lorin. Mai mic cu un an, Octavian Surduc gaseste o alta rezolvare la problema banilor. “Prima data as creste salariile oamenilor mari, sa le poata cumpara copiilor mai multe jucarii.” Octavian mai are o problema care considera ca trebuie neaparat rezolvata. “As apara Romania de oamenii rai, asa, sa nu mai fie hoti.” Pe Raul Nichita (zece ani) nu-l deranjeaza oamenii, dar parca masinile in viziunea lui, au alta forma. “Daca as fi eu presedinte as transforma toate masinile in roboti.” Sa nu credeti ca nu-l chinuie problema jucariilor. “Trebuie sa le dam mai multe jucarii si dulciuri la toti copiii”, spune Raul hotarat. O alta problema pe ordinea de zi a unui presedinte pici este scoala. Ceva trebuie facut si cu ea. Pentru Alex Ravasz este o problema mare. “Trebuie sa fie scoala mai usoara. Doamna invatatoare ne da multe teste”, spune intelept pustiul de zece ani. Alex s-a gandit ca trebuie rezolvata si problema copiilor saraci, dar cum, nu stie inca. In ce priveste scoala, solutia a gasit-o Adrian Ile. “I-as face pe toti copiii mai destepti, sa nu mai venim la scoala si sa tot dam teste”, spune piciul raspicat. Linda Kiss are zece ani, nici ei nu-i prea place la scoala, dar nu ar renunta ea. “Of! Daca as fi presedinte, as face curatenie in scoala, pe toate le-as face mai frumoase si mai curate.” O alta problema a Lindei sunt parintii rai. “ Apoi, i-as obliga pe toti parintii sa nu-si mai paraseasca copiii”, spune ea. Daca am avea un presedinte pici nu am mai avea probleme cu dulciurile si jucariile, fiindca el ar gasi solutia miraculoasa. Si eu as vrea mai multe acadele, asa ca ma gandesc sa-l votez la urmatoarele alegeri.

Mihaela MIHALEA



* Investigand V.I.P.-urile
In curand, tatic!

La fel ca saptamana trecuta, GAZETA n-a rezistat tentatiei de a intra pe frecventa V.I.P.-urilor maramuresene pentru a va dezvalui “fata necunoscuta” a acestora. De aceasta data, l-am “descusut” pe Dan Grumaz, economist in cadrul societatii Larodan Parquet.

Baimareanul Dan Grumaz a terminat Relatiile Eonomice Internationale la ASE, in Bucuresti. Din perioada copilariei isi mai aminteste doar cum juca LEGO cu prietenii. Insa cele mai “picante” momente le-a trait in anii studentiei. “In liceu nu prea faceam multe, ca era regimul comunist la putere, dar cand am fost in facultate, viata mi-a fost plina de ‘picanterii’. Eram in anul al II-lea de facultate, cand, impreuna cu prietenii mei, am plecat pe la vreo doua noaptea in Parcul Herastrau sa facem baie dezbracati. Bineinteles ca au aparut politistii si ne-au cerut sa ne legitimam. Dar noi eram dezbracati...”, isi aminteste, razand, amatorul de senzatii tari. Doi ani mai tarziu, intors acasa, Dan Grumaz a intrat in randul “clasei muncitoare”, mai bine spus, sub aripa parintilor. “Am inceput sa lucrez la firma tatalui meu, care se ocupa si acum de producerea si comercializarea parchetului. A fost ideea tatalui lui, de fapt si a lui, si a mea”, spune Dan. Pasionat de pescuit si calatorii, Dan Grumaz marturiseste cititorilor GAZETEI ca iubeste animalele. “Imi plac mult animalele de casa, in special cainii si pisicile. Am caini de rase foarte interesante, printre care un Terra Nova. Acasa avem doua pisici persane si cinci caini, iar la firma inca vreo 20 de caini.” La putina vreme de la intoarcerea acasa si-a pierdut celibatul, in urma casatoriei cu Meda Hulbar. Dupa casatorie n-a stat degeaba si, peste trei luni, Dan Grumaz va fi tatic. “Sunt foarte fericit ca vom avea un baiat. Cel putin asa spune doctorul, ca vom avea un baiat”, a marturisit radiind familistul. In curiozitatea de a afla care-i sunt preferintele culinare, GAZETA a descoperit ca viitorul tatic este renumit pentru exoticele cocktail-uri si mancarurile thailandeze, japoneze si chineze pe care le prepara. Sa le fi “invatat” in calatoriile pe care le-a facut? “Imi place foarte mult sa calatoresc. Am fost in toata Europa, in S.U.A., Insulele Caraibe, Venezuela, dar cel mai frumos concediu pe care l-am avut a fost in Australia. Dupa parerea mea, aceasta tara este cel mai bun loc pentru a trai. In schimb, imi amintesc de nefericita si ‘curajoasa’ calatorie cu avionul in Republica Dominicana. Un turn de control mic, din patru stalpi de lemn, doi oameni dotati cu statii walkie-talkie. Noi eram intr-un mini-avion, fara aer conditionat, doar aerul curat ce venea printr-o fereastra deschisa, centurile de siguranta erau asa de mici ca nu ne-au ajuns sa le inchidem. Dupa o calatorie plina de peripetii, o incercare de aterizare nereusita. Am incercat a doua oara. Avionul nu avea frane. Am fost nevoiti sa deschidem usile avionului ca sa scada viteza. Nu ma mai duc cu avionul niciodata”, a marturisit curajosul. Chiar daca pana acum nu a intrat in vreun partid politic, Dan Grumaz considera ca nu organizatia politica conteaza. “Nu m-am implicat niciodata in politica. Daca as fi ramas in Bucuresti, probabil as fi intrat in P.N.L., pentru ca aveam prieteni inscrisi in acest partid. Ar fi o treaba si cu P.S.D.-ul, tot din acelasi motiv. Nu ma intereseaza ideea de partid, doar cea de a face ceva bun pentru oameni, pentru viata, sa ramana un lucru bun in urma mea”, considera Dan Grumaz.

Gabriela VALEAN



* Scor de polo la fotbalul politicienilor
“Macelul” de la Polivalenta

“Viata este miscare, miscarea este viata.” Acesta este sloganul pe care reprezentantii Primariei Baia Mare si ai Prefecturii Maramures l-au avut cu ocazia Challenge Day. Asa ca, au pus la cale o partida de fotbal in care sa demonstreze ca sportul este pe prim plan. S-a incins un meci in care ambitiile politice au fost lasate la o parte, cel putin pentru o ora. La finalul partidei au fost calde strangeri de mana si toata lumea a fost multumita. Blatul nu s-a confirmat, cel putin nu acum.

Reprezentantii Primariei Baia Mare si ai Prefecturii Maramures s-au reunit la Sala Polivalenta “Lascar Pana”, cu ocazia Challenge Day, pentru a pune umarul la victoria Baii Mari in confruntarea cu orasul Petah Tikhva din Israel. In consecinta, podeaua salii a suportat cu stoicism o apriga disputa fotbalistica intre echipele celor doua institutii. A fost un meci-spectacol in care ambitiile si orgoliile s-au situat la rang de cinste.

Meciul a fost peste nivelul Diviziei A, atat la capitolul spectacol, cat si la gafe monumentale. Dupa 60 de minute de foc, Primaria a facut K.O. Prefectura si a castigat cu un scor de polo: 12-1 (6-0). “Opriti macelul!” s-a strigat la un moment dat din tribuna, atunci cand scorul a luat proportii pe tabela de marcaj. Jucatorii au ramas insensibili la doleantele spectatorilor si au ramas in picioare pana la fluierul final. Prin absenta de marca a lui Mitica Dragomir nu a fost blat, desi inaintea partidei au fost cateva zvonuri care prevesteau acest lucru. Au fost luate toate masurile de securitate, pentru eliminarea oricaror suspiciuni. Spre lauda lor, fotbalistii celor doua formatii si-au vazut de fotbal si au incantat publicul spectator prin daruire si executii tehnice decupate parca din desenele animate. Se pare ca acestia nu prea sunt la zi cu evenimentele din fotbalul romanesc. Poate la meciurile urmatoare. Primaria a fost mai proaspata, iar tripleta Barbul-Florea-Anghel a facut legea pe teren. “Pe aici nu treceti, indiferent cine ordona”, le-a spus viceprimarul Vasile Barbul atacantilor de la Prefectura. Traian Florea a reusit cel mai frumos gol al partidei, printr-un sut de senzatie, de la 25 de metri, exact in vinclul portii adverse. De partea cealalta, jocul Prefecturii a avut mult de suferit prin absenta prefectului Liviu Bechis. “Prefectii” au neglijat complet apararea si s-au hazardat spre “varfuri”. Total gresit, dovada fiind diferenta de scor. Achizitia de ultima ora, Dan Mester, nu a fost “mester” cu mingea, iar Cristian China-Birta a obosit si a fost inlocuit in urma efortului depus la nici 10 minute de la debutul partidei. Cei doi coechipieri s-au inteles ca Stan cu Bran cand incercau sa urce pianul pe scari, dovedind ca sunt maestrii doar in “purtatul cuvintelor”. Prefectura a primit cu bucurie fluierul de final al partidei si jucatorii au promis o revansa pe cinste. Nu stim cand va avea loc, dar, cu siguranta, vom fi anuntati in timp util. Cele doua formatii au fost sponsorizate de HC Minaur, care le-a oferit, cu imprumut, echipament de joc pentru acest meci.

Tentativa de blat!

Primarul Cristian Anghel a facut meciul vietii. A inscris 5 goluri, unul mai frumos ca altul, a fost capul limpede al echipei si a driblat tot ce a intalnit in cale, inclusiv pe arbitrul partidei, care la un moment dat s-a interpus in calea lui. Pentru aceasta “abatere” Anghel nu a primit cartonas galben, ci un simplu avertisment verbal (“Sa nu se mai intample!”). Ca orice lider de echipa, primarul si-a mustruluit coechipierii pentru fiecare greseala si a fost suparat cand mingea nu i-a fost pasata. Vazand ca nu-i pot veni de hac prin mijloacele din teren, fotbalistii Prefecturii i-au propus primarului sa paraseasca terenul in schimbul unui cadou pe care sa-l aleaga chiar el. “Acordati-mi 2-3000 de voturi si va las in pace”, a spus Anghel. Nu a primit nici o oferta concreta, asa ca primarul-fotbalist a parasit terenul doar cu 10 minute inainte de finalul partidei, cand zarurile erau deja aruncate.

Arbitru “strain”

Urmand exemplul Federatiei Romane de Fotbal, organizatorii au delegat pentru acest meci un arbitru strain. Este vorba despre arbitrul de talie internationala, “polivalentul grec” Lascar Pana. Cu o maniera de arbitraj discreta, dar autoritara, situat pe marginea terenului unde a cunoscut atatea satisfactii, Pana nu a avut probleme deosebite. “Ma asteptam la unele dificultati. Nu a fost sa fie asa, deoarece jucatorii celor doua formatii au fost linistiti, foarte usor de strunit”, a fost de parere Lascar Pana. Arbitrul nu a umblat la cartonase si, cu siguranta, nici nu va fi chemat la Comisia de Disciplina pentru viciere de rezultat. La finalul partidei, Lascar Pana a fost felicitat de toti jucatorii. Cele doua echipe l-au solicitat si pentru meciul revansa. In functie de alte partide (sportive sau politice) pe care va trebui sa le conduca, Pana va da curs invitatiei si la meciul revansa. Pana atunci, celor de la Prefectura nu le ramane decat sa-l angajeze antrenor pe Bechis!

Distributia

Primaria: Ogangeanu – Andreica, Florea, Barbul, Anghel, Holinca, Fartea, Darida, Rus. Antrenor-jucator: Vasile Marcel Barbul.
Prefectura: Parvu – China, Rizea, Mester, Chiribuca, Avram, Deghid, Sabau, Verdes.
Antrenor-absent: Liviu Bechis.
Au marcat: Anghel 5, Andreica 4, Florea, Rus, Darida – Sabau.

Ioan PETRUSAN



* Marlene va prezinta
HOROSCOPUL SAPTAMANII

Berbec
Indrazniti, Berbecilor! Va aflati in plina forta creatoare. Prin mijlocirea amicilor (sau la un drum) doamnele veti cunoaste un tanar care parea sa va astepte. Domnii veti scapa de o veche ‘sabie a lui Damocles’ (in afaceri, justitie, examene, relatii, calatorii). Unora vi se va naste un copil.

Taur
Puteti demara o tranzactie imobiliara sau finaliza o neclaritate legata de o mostenire, care va streseaza din anii trecuti. Va bucurati de sprijinul unei persoane influente. Amploare sentimentala, optimism, echilibru interior. Atentie, ziua de vineri se anunta foarte instabila!

Gemeni
S-ar putea spune ca aceasta este saptamana voastra: griji, nevoi, necaz, durere se vor duce ca un fum. Nu trebuie decat sa va prezentati la ‘locul faptei’. Va impuneti prin inteligenta, logica impecabila, argumentatie fara fisuri si, cum altfel, prin magnetismul personal.

Rac
Nu prea aveti chef sa va declarati averile, de parca ar avea origini tulburi. Colac peste pupaza, taman acum vin sa va incurce socotelile noi acumulari: case, pamanturi, cirezi, bilet la bai, alte mici atentii si daruri de bani. Faceti o groapa mare si ascundeti-le acolo pana trece legea!

Leu
Puneti punct, o data pentru totdeauna, unei vechi probleme relationale care va tracasa peste masura. Ispravind acest lucru, simtiti ca renasteti si va indreptati linistiti privirile spre viitor. Umorul din dotare atrage simpatia, dar si sprijinul celor din jur. Iar dragostea va da tarcoale.

Fecioara
Cei care ati avut necazuri legate de partenerul de viata (un partaj incalcit, un contract sau o boala), puteti respira usurati: totul se limpezeste. Dar saptamana este favorabila si in plan personal, mai ales pentru Fecioarele cu ambitii profesionale. Cineva de ‘sus’ va iubeste.

Balanta
Domnii Balanta care va doriti, peste noua luni, un baiat, puneti-va pe treaba - ca sa ma exprim asa - in ziua de joi, iar doamnele zodiei care va doriti fetita actionati in aceeasi zi sau noapte de joi. Altfel, cu sanatatea o duceti din ce in ce mai bine, iar prietenii din strainatate va sustin.

Scorpion
Cam prin toamna lui 2002 unii Scorpioni ati fost implicati intr-un scandal sau intr-o situatie compromitatoare (copil nelegitim, speculatii, afaceri dubioase). Ei bine, astrele sustin ca in aceste zile vi se face dreptate. Nu ziceti ‘hop!’ pana scapati si de saptamana viitoare!

Sagetator
Veti pleca in strainatate: unii la munca (tocmai v-au sosit contractele), altii la fel de fel de studii, altii va urmati perechea si, in sfarsit, o ultima categorie de Sagetatori, in scopuri turistice. Oare am uitat vreo grupare? Vedeti ce faceti pe-acolo si nu uitati sa ne scrieti!

Capricorn
S-ar putea sa capatati o suma de bani. Ii veti investi intr-o afacere cu un asociat: farmacie, curatatorie ecologica, ferma de animale mici, comert alimentar. Dar nu este exclus sa-i dati la medic, pentru rezolvarea unei maladii cronice. Puneti punct unei vechi relatii nepotrivite.

Varsator
Omul singur nu se descurca asa de bine, iar muierea singura, din Varsator, tot gandeste cum sa-si puna capat singuratatii. Sa stiti ca cetateanul instarit pe care l-ati luat in colimator mai an va accepta sa v-o puna si ma refer aici chiar la pirostrie. Ce sa zic? Fiecare cu karma lui!

Pesti
Finalizati cu brio o activitate la domiciliu sau poate o tranzactie imobiliara. Familia va acorda toata intelegerea si va sprijina in ceea ce intreprindeti. O mai veche problema de sanatate isi gaseste rezolvarea, iar la locul de munca va bucurati de aprecierea sefului.



* Culti si desculti
Cainele lui Pavlov si mejda

Cum sta treaba cu “spalatul ochilor” in fata vitrinelor pline cu toate bunatatile, ne-am lamurit demult. Problema e ca salivam tot mai des. Plecand de la aceasta premisa, am incercat sa aflam “Ce este, in ce consta si cine a descoperit reflexul conditionat?”. “Luati cainele lui Pavlov si o sa remarcati ca atunci cand vede ceva ii curg balele”, ne-a recomandat Valentin Bota, secretar in cadrul Camerei de Comert si Industrie Maramures. Cautand cainele lui Pavlov, am apelat si la Daniel Cormos, seful Serviciului Ecarisaj, care a recunoscut ca “nu e la ei”. “Azi nu mai exista cainele respectiv. Este o expresie. Reflexul conditionat este o teorema”, a explicat Cormos, amuzat de raspunsul lui. “In momentul in care esti conditionat de ceva, normal, trebuie sa ai un reflex! Deci, daca e vorba de doua persoane, tre’ sa ai reflexu’ sa-l faci sa inteleaga pe ala care are dreptate, ca are dreptate, si pe cel care nu are, ca nu are. De exemplu, cum sa-ntampla la o mejda. Stiti ce-i aia mejda, nu? Asa, vin doi la primar si zac: Trebe sa-i convingi ca ai dreptate cand ai zis un lucru. Si tu nu trebuie sa fi partinic (ce??? – n. red). Sa meri pe ideea de a fi corect si cinstit si atunci reflexu’ sa-ti fie de ase natura, incat sa fie pozitiv”, a revolutionat teoria lui Pavlov, Vasile Maris, primarul comunei Viseu de Jos. Referitor la promotorul alambicatei teorii, Maris a surprins din nou. “Nu. Nu am idee, dar e un reflex care ar trebui acceptat si de cei de sus. Nu trebuie sa spui ca ai intotdeauna dreptate”. “Pavlov ar trebui sa explice chestia asta (regretam, nu l-am gasit acasa – n.red.). Aveti nevoie de un caine, un bec si de ceva care sa produca saliva. De exemplu o zi de salariu. Cand vezi salariul, gata, ai salivat”, ne-a lamurit “neinfricatul” Lucian Perta, directorul Casei de Cultura din Viseu de Sus, care ne-a explicat si motivul pentru care nu are mobil. “Am auzit ca e cu radiatii si mi-e frica.” Psihologul Ivan Petrovici Pavlov, considerat parintele psihologiei ruse, este cel care a demonstrat cauzele reflexului conditionat. In 1904, el a primit Premiul Nobel in psihologie, ca o recunoastere a studiilor sale in psihologia digesitei. Dupa patru luni, in care intrebarile stanjenitoarei rubrici de fata a deranjat multe creiere luminate ale judetului nostru, in acest numar ne-am decis sa acordam premiile “GAZETA” celor care ne-au onorat pana acum cu prezenta de spirit in micul nostru concurs. Categoria “Licente poetice”: Alexandru Cosma, presedintele Consiliului Judetean, pentru raspunsul “Pacemo? Nu cunosc.” (intrebarea era “Ce este efectul Placebo?”). Categoria “Melomanul vesel”: Virag Arpad, consilier local al Baii Mari, pentru ca a reusit sa ne convinga ca “Evrika” (celebra expresie a lui Arhimede) ”este o melodie mai veche, de vreo 10-15 ani”. Categoria “Ouale lui Nastase”: Iacob Balai, consilierul local din Sighetu Marmatiei, pentru replica “Nu ma mai testiculati cu cultura generala”. Categoria ”Naiv, dar absolut”: Marinel Zoicas, consilier judetean, pentru incredibila nedumerire “Da’ unde lucreaza domnisoara Pogany?” (era vorba despre celebra sculptura a lui Brancusi). Ii asteptam pe premianti la sediul redactiei pentru a-si ridica premiul surpriza-surpriza.

Ciprian DRAGOS