Directorul secret

Direcþia pentru Protecþia Drepturilor Copilului Maramureº este în mare fierbere. A expirat termenul de depunere a dosarelor pentru concursul de director al instituþiei cu cel mai mare buget din judeþ. Agitaþia angajaþilor DPC este îndreptãþitã. Teoretic, la DPC se încearcã întronarea legii. Practic, continuã disputele politice în jurul instituþiei care în decursul anilor s-a dovedit a fi o „vacã bunã de muls”. Nu este un secret cã Direcþia pentru Protecþia Drepturilor Copilului Maramureº (DPC) e cea mai politizatã instituþie din subordinea Consiliului Judeþean. Mulþimea de ºefi, ºefuleþi ºi angajaþi „bãgãtori de seamã” se bazeazã pe influenþa unor politicieni. Dupã alegerile locale din 2004, dar mai ales dupã demiterea lui Augustin Botiº, nu s-a întâmplat nimic. Cazul copiilor din Sighet, cazul Dãrãbuº, cazul Hotea, Boitor, Botiº, Moldovan ºi câte au mai fost publicate fãrã ca oamenii care conduc judeþul sã se sesizeze, sã facã ceva. De ce? Greu de spus, dar mai ales de înþeles. În toate ºedinþele de Consiliu Judeþean (CJ) se discutã pânã la epuizare subiectul DPC, se iau angajamente care nu mai sunt onorate, dar avem în continuare o instituþie în care se dã o cruntã bãtãlie politicã pentru conducere. În acest rãzboi, în care interesele copiilor sunt lãsate pe locul doi, s-au angajat deputaþi, consilieri judeþeni, ºefi de organizaþii neguvernamentale, angajaþi ai Direcþiei. Toþi ar dori câte o felie din tortul DPC. Top secret La sfârºitul sãptãmânii trecute a expirat termenul pentru depunerea dosarelor celor înscriºi la concursul pentru funcþia de director al DPC. Având în vedere cele de mai sus, interesul nostru pentru concurs era justificat. Aºa cã am încercat sã aflãm cine s-a înscris. Primul drum l-am fãcut la DPC, unde Nicolae Boitor, „adjunctul” interimar, era singurul ºef prezent. Acesta ne-a spus „cu sinceritate” cã… nu are ºtiinþã de cine s-a înscris (?) ºi cã singura certitudine e cã el nu va concura pentru funcþia de director plin. Boitor ne-a trimis la CJ. La biroul Resurse Umane al CJ, ºef de circumstanþã (ºeful este în concendiu) este o doamnã David. Aceasta ne-a spus cã nu ne poate spune cine a depus dosar pentru concurs, deoarece mai sunt douã ore pânã va expira termenul de depunere. Era ora prânzului. Am revenit la ora 14. Nici de aceastã datã nu ne-a dat o informaþie banalã, clasificând-o ca fiind “strict- secret”. Ba a mai vorbit cu cineva care i-a transmis cã nici secretarul CJ, Dumitru Dumuþa nu permite sã primim nenorocita de informaþie. Aºa cã am revenit la DPC, unde aflasem cã ar fi Dumuþa. La poartã ni s-a spus cã în instituþie nu mai e nimeni (era vineri, ora 14,30, “zi scurtã”). Totuºi, în sediul DPC, l-am gãsit într-o ºedinþã pe… Dumuþa. Acesta mai cã s-a jurat cã nu ºtie cine sunt cei care ºi-au depus dosarul buclucaº: „ºtiu doar cã sunt douã dosare, dar poate nu ar fi bine sã scrieþi de asta. Se poate interpreta…” Din informaþiile noastre, ºtiam cã au fost cinci persoane care au luat dosarul pentru concurs, printre ei ºi fostul director Botiº! Într-un final, am primit confirmarea cã s-au depus douã dosare: unul al actualului director interimar, Cornelica Ilea ºi un al doilea al unui misterios jurist de la APSA. Nimeni nu a dezvãluit numele juristului. Morala Este regretabil cã persoane din aparatul CJ, plãtite din banii contribuabililor, refuzã sã dea informaþii publice. Domnilor!, perioada “de tristã amintire” a trecut. Paradoxal (sau tragic?) la Putere se aflã acum cei pe care i-am numit democraþi, liberali, dar se dovedesc mai comuniºti decât foºtii activiºti ai PCR. Cu siguranþã ºi preºedintele CJ, ºi secretarul CJ, ºi David de la Resurse Umane au auzit de Legea liberului acces la informaþii de interes public. În caz contrar, solicitãm celor în drept sã ia mãsuri. Pentru cã noi, de acum încolo, vom uza de prevederile legii, acþionând în judecatã autoritãþile care “se feresc” sã dea informaþii de interes public. În rest, cã sunt ºefi care acum trag sfori pentru a ieºi un anume director (s-ar putea ca anunþatul concurs sã se amâne), care sã continue afacerile cu HHC ºi ASSOC, sau cã sunt persoane cu dosare penale þinute în organigramã pe posturi importante, pot fi doar “coincidenþe”. Dar noi nu mai credem în coincidenþe. Nicolae TEREMTUS