Director fără anticameră: Barna Marian (1947-2013)

Marian Barna se trage din satul Mihalţ, (jud. Alba), sat unde oamenii sunt înstăriţi, dârji şi nesupuşi. La sfârşitul lunii mai, în timpul revoluţiei de la 1848, au tras clopotul într-o dungă, s-au înarmat cu furci şi topoare şi au refuzat unirea Transilvaniei cu Ungaria. Atunci au murit 14 ţărani şi foarte mulţi au fost răniţi. Din acest sat de peste Târnava a plecat Marian Barna în lume, şi timp de 35 de ani a trăit în Maramureş.

Se naşte în 28 aprilie 1947, în această localitate, unde absolvă şi studiile primare, iar liceul, la Alba Iulia. În perioada 1968-1971 este student la Facultatea de Horticultură din Bucureşti. După absolvirea facultăţii se căsătoreşte cu colega sa de facultate, Eufresina Bele, din Baia Sprie.

Tânărul inginer horticultor debutează în producţie în perioada în care agricultura românească era în ascendenţă. Câţiva ani se ocupă de viile din marginea oraşului Târgu Mureş, iar din 1978 ajunge cercetător, inginer şef la Agrofruct din Baia Mare şi apoi director după 1989 la societatea nou înfiinţată Marcons. Inginerul Barna a fost omul timpului său, dar spre deosebire de era nomenclaturiştilor, el s-a retras în muncă şi între oameni. Venea dimineaţa la fabrică cu o Dacie 1310, îşi arunca şapca tipică şi diplomatul în ghereta portarului şi era între oameni.

Îi plăceau oamenii harnici şi cinstiţi şi cu aceştia stătea de vorbă, pe ingineri şi personalul TESA doar îi mirosea şi le cerea respect pentru cei din “linia întâi”. Agrofructul era o unitate de referinţă în Maramureş şi în judeţele limitrofe. Gemurile, dulceaţa, conservele de fasole şi pireul de castane i-au dus faima.

Directorul Barna trăia pe mai departe modest şi cinstit. Dârz în decizii, precum eroii din revoluţia satului său.

Eram licean când l-am cunoscut şi cu toate că erau ani buni între noi m-a tratat întotdeauna ca pe un prieten. S-a ataşat de două generaţii de horticultori de la Liceul din Seini, încât ne-a făcut să credem că el este dirigintele nostru, alături de soţia sa, profesoara Barna Eufrosina. Avea un optimism afişat şi o bunătate sufletească, pe care puţini oameni o posedă. Şi atunci când vorbea mai apăsat nu puteai să te superi pe el.În biroul lui nu era lux. În biroul lui erau o sumedenie de flori şi mai multe scaune. Inginerul Barna Marian nu prea stătea prin birou, dar atunci când o făcea, la el nu trebuia să aştepţi niciodată în anticameră. Ori pe cine avea în birou, întotdeauna mai avea un scaun pentru cel ce venea cu o problemă la el. Avea respect pentru fiecare om, la Agrofruct (Marcons) erau angajaţi şi mulţi ţigani. Pentru ei avea în fiecare dimineaţă câte o glumă şi câte un zâmbet. Deşi în jurul lui se învârtea o armată de femei, nu era afemeiat. Inginerul horticultor Barna Marian iubea natura şi florile. Iubea livezile şi viile, hambarele pline de rod şi magaziile de toamnă.

Multă vreme, societatea a lucrat şi pentru export, şi directorul Barna, împreună cu echipa lui, o făcea competitivă. Sunt mulţi oameni care îşi amintesc de Barna şi mai ales de dulceaţa pireului de castane. La terminarea liceului a fost cu noi într-o excursie prin Ardeal şi am reuşit să vizităm cramele de la Blaj, Jidvei, Alba-Iulia şi Miniş. Era cunoscut peste tot în ţară, era un fel de ministru al agriculturii pentru Ţara de Nord.

În ultima parte a vieţii sale, trăia cu înflăcărare şi se gândea că va fi prezent la întâlnirea noastră de 30 de ani. Comandase un vin bun de Jidvei. Dar podul de la malul Târnavei s-a ridicat. Şi în câteva clipe s-au succedat toate etapele existenţei lui, copilărie, tinereţe, maturitate şi iar tinereţe.

A murit tânăr, cu gândul că mai sunt două luni şi iar va merge în grădina lui de la marginea oraşului. A murit tânăr, cu gândul că peste alte două luni va fi prezent la întâlnirea noastră de 30 de ani şi va bea un Muscat Otonel din viile de pe Târnave. Inginerul Barna Marian n-a avut timp să îmbătrânească. Etapele vieţii lui s-au consumat rapid, cu dragoste şi strălucire.

N-a avut timp nici să fie directo,r pentru că el este singurul director din viaţa mea care nu s-a folosit de anticameră.

Horticultorul din el aşteaptă primăvara să ducă un buchet de flori pentru cel de sus. Pentru faptele sale şi pentru felul în care a ştiut să-şi trăiască viaţa în demnitate, Dumnezeu nu-l va ţine pe la uşi.

Îi va primi florile şi vor putea să bea un pahar de vin împreună. Un pahar de Muscat Otonel de pe Târnave.