Diplome maramuresene din secolele XVI-XVIII

Joi, 7 aprilie 2011, la Curtea Veche din Sighetul Marmatiei, in sala oglinzilor din fostul Palat al Prefecturii, a avut loc lansarea volumului „Diplome maramuresene din secolele XVI-XVIII”, provenite din colectia lui Ioan Mihalyi de apsa, volum aparut la Editura academiei Romane. Cel de-al doilea volum, care cuprinde diplome maramuresene, a fost intocmit de Mihai Dancus, adinel Ciprian Dinca, andreea Marza si Ioan-aurel Pop, care este si coordonatorul lucrarii. Despre personalitatea remarcabila a celui care a fost Ioan Mihalyi de apsa. Despre valoroasa lucrare si imensul efort depus pentru ca aceasta sa vada lumina tiparului au vorbit dr.Mihai Dancus, directorul Muzeului Maramuresului din Sighetul Marmatiei, Eugenia Godja, primarul orasului, Valeria Socaciu, careia i se datoreaza traducerea textelor latine, si academicianul Ioan-aurel Pop. Dupa moartea lui Ioan Mihalyi de apsa, cele aproximativ 350 de texte au fost aranjate intr-o ordine cronologica de una dintre fiicele sale, Iustina. Cea care le-a pastrat a fost o alta fiica a marelui carturar, Lucia Mihalyi de apsa care, spre sfarsitul vietii, le-a incredintat directorului Muzeului Maramuresului, dr.Mihai Dancus. Spre diferenta de documentele din primul volum de diplome maramuresene, cele care compun acest al doilea volum sunt in majoritate sub forma de regeste (rezumate) in limba latina, celelalte fiind copii integrale, elaborate in jurul anului 1900, dupa originale ori dupa alte copii. Cele mai multe texte sunt in latina (o latina destul de aproximativa, care nu respecta acuratetea latinei medievale si moderne timpurii), unele in maghiara (aproximativ 10% din totalul documentelor) si in romana. Copiile au fost realizate de cel putin cinci persoane diferite, grafia documentelor demonstrand acest lucru. Unul dintre cei care au copiat documentele a fost, cu siguranta, Ioan Mihalyi de apsa, care a scris marea majoritate a regestelor. In partea finala a manuscrisului, regestele nu mai sunt prezentate separat, ci comasate in grupuri mari, ce rezuma zeci de diplome, in asa fel incat se poate vorbi de existenta, in acest volum, a 450 de diplome. In introducerea volumului, Ioan-aurel Pop evidentiaza importanta exceptionala a regestelor si documentelor, acestea scotand in lumina aspecte cu totul noi, necunoscute anterior sau cunoscute numai partial, in legatura cu istoria Maramuresului si a Transilvaniei dintre anii 1500 si 1800. Documentele vorbesc despre „districtul Maramuresului”, „Tara Maramuresului”, „comitele Maramuresului”, dau informatii despre proprietarii satelor maramuresene, toponimia si onomastica vremii, vorbesc despre unirea cu Biserica Romei si lupta de emancipare nationala a romanilor in secolul iluminismului. „aceste diplome sau rezumate in ambianta lui Ioan Mihalyi de apsa nu pot arata toata complexitatea vietii din Maramuresul secolelor al XVI-lea – al XVIII-lea. Majoritatea lor provin de la Conventul premonstratens al manastirii Sfintei Cruci din Lelez (Lelesz, in maghiara, Iasov, in slovaca), situat pe atunci in regiunea care se chema Ungaria Superioara, convent la care apelau, de regula, maramuresenii, in variate situatii”, arata acad.Ioan-aurel Pop. Luptator pentru cultura Si limba Ioan Mihalyi de apsa s-a nascut la 25 ianuarie 1844, in satul Ieud. a fost membru corespondent al academiei Regale Romane prin lucrarea sa "Diplomele Maramuresene din secolele XIV si XV" (publicata in 1900), fondator al "asociatiunii pentru Cultura Poporului Roman din Maramures", fondatorul departamentului Sighet al aSTREI, luptator pentru drepturile limbii romane in comitat, primul doctor intre juristii maramureseni, colectionar de numismatica si de obiecte vechi, pe care le-a cules de la taranii din zona. In 1914 a pornit la fratele sau, Mitropolitul Victor Mihalyi, care locuia la Blaj, pentru a-si adaposti sotia, cei patru baieti si pe cele opt fete ale sale. ajuns la Gherla, cel care a fost distinsul om de cultura, Dr. Ioan Mihalyi de apsa, a decedat, in urma unei duble pneumonii, la 12 octombrie 1914, in etate de 70 de ani, dupa o lupta continua pentru cultura si limba poporului roman. „Aceasta carte (...) nu este o simpla editie de documente si nici restituirea unui volum pregatit de Ioan Mihalyi de apsa, ci o lucrare distincta, elaborata de-a lungul a circa cinci ani de munca minutioasa, activitate care a implicat, fireste, cunostinte istorice, imbinate cu altele – filologice, istorico-literare, culturale etc. – puse impreuna sub semnul unei valoroase traditii.” Dr. Mihai Dancus Ioan BOTIS