Dinozauri in jeep

Daca nu-mi vine nici o idee demna de dezvoltat in aceste doua coloane, ma tot perpelesc prin redactie, ma umflu de apa, in doze mici, si-apoi tasnesc pe balcon, la o tigara. Cine ma vede acolo, privind in lungul bulevardului Traian, cu o mina preocupata isi inchipuie, probabil, ca pritocesc inteligenta, cand de fapt n-am nicio idee! As putea sa vad, de exemplu, un jeep, e plin bulevardu’ de jeepuri care se fataie de colo-colo ca e „trendy” sa te dai ocupat intr-o masina puternica. Iar daca iti sprijini si mana de geam pentru a etala ultimul tip de telefon cumparat, atunci, chiar si de la inaltimea etajului III, mi-ai devenit brusc antipatic. De fapt, n-ar trebui sa-mi fie urati. Sunt prima linie a celor care s-au apucat de afaceri grele, imediat dupa 1990. Cele mai profitabile? Evident, afacerile cu Statul, ca banul public suporta multe. Lucrari la drumuri, la maluri, achizitii, zone de contracte grase, care nu lasa urme, sau, mai precis, lasa urme doar in conturi. O retea semi-mafiota a intrat in paine imediat dupa ce mecanismele genului acesta de afaceri au fost deslusite. Primari, inalti functionari publici, un expert in citit anunturi de licitatii sau monitoare oficiale, mai cate-un secretaras pe la un minister si crema afaceristilor locali, o devalmasie ce pare intamplatoare, dar nu e. Protectia, evident, se cumpara pe bani, pentru ca in Romania de azi (am auzit ca si in lume), totul se poate cumpara pe bani. Asa ca „amaratii aia din presa” pot sa scrie cat vor, nu se intampla mai nimic. Problema acestor rechini (mai ales din zona constructiilor-industriei), care-si gasesc scuze prin a explica necesitatea coagularii si capitalizarii dupa Revolutie, este ca se transforma, incet, in niste dinozauri. Vremea anilor buni a trecut, o ploaie de aur care s-a revarsat peste toti cei din sistem, 1995 nu mai seamana cu 2006, iar ei dovedesc in fiecare zi ca nu se pot schimba. Au castigat bani, multi, dar n-au stiut cum sa-i investeasca, desi au jeep. Au profitat de complicitati, dar ochiurile plasei se strang usor. Si-au falimentat unele firme, deliberat, dar n-au promovat nici un curs de management. Au cules oameni de pe strada, pentru ca aveau nevoie de forta de munca ieftina, dar nu s-au preocupat de ultra-specializarea oamenilor. Incet, o noua generatie de oameni de afaceri patrunde in teritoriile controlate de dinozauri. Sunt tineri, au o alta viziune, vorbesc engleza fluent, au absolvit cursuri prestigioase. Sunt mobili, si-au dezvoltat afacerile pe munca lor, n-au lucrat cu banii Statului si nici nu au de gand, investesc mereu in utilaje de ultima generatie, isi coordoneaza relatia cu bancile prin internet, si au probleme doar acasa, intrucat pleaca in zori si ajung la 9 seara, cu tot cu sambata care, evident, e zi de lucru. „Jungla” afacerilor va fi a lor, e in mersul natural al firii. Jeepuri continua sa treaca pe langa balconul meu. Ajunge cu vorbaraia, trebuie sa-mi gasesc o idee pentru pagina 4. Despre ce mama-frantului sa scriu? Dan PARCALAB dan@gazetademaramures.ro