Dincolo de simezele Muzeului Judetean de Arta Baia Mare, in Capitala Culturala Europeana – Sib

Mai intai la Baia Mare (Galeria de Arta, 28-30 iunie), apoi la Sibiu (Muzeul National Brukenthal, 8 iulie-10 noiembrie), muzeul nostru de arta prezinta publicului larg un esantion demonstrativ al creatiei «Centrului Artistic Baia Mare» in contextul celei dintai sinteze muzeografice de arta transilvaneana, de la gotic la arta contemporana: Confluente. Repere europene in arta transilvaneana. Privilegiul de a fi partasi la acest eveniment major ne-a oferit si sansa de a concepe un produs expozitional care sa promoveze intr-un circuit mai larg, national si international, punctul de vedere romanesc asupra identitatii si caracteristicilor artei si Centrului baimarean. Contopirea microexpozitiei baimarene in ansamblul manifestarii muzeale sibiene (o sala din totalul celor opt) releva semnificatia speciala ce se atribuie fenomenului artei baimarene in procesele circulatiei modelelor si valorilor estetice europene la nivelul ultimelor sapte secole de viata artistica in spatiul transilvan. Conceptul curatorilor sibieni (Daniela Damboiu si Iulia Mesea), centrat pe trei criterii definitorii – esantionare, conceptualizare muzeografica si istorizarea modelelor estetice – plaseaza Centrul Artistic Baia Mare in fireasca ipostaza de principal vector de innoire modernista a artelor plastice din Transilvania, cu deschiderea majora inspre fenomenele avangardei europene a veacului 20. Albumul care insoteste expozitia, bogat si elegant, cuprinzand studii pertinente si deosebit de interesante, extinde demonstratia expozitionala inspre argumentatia istoriografica. Prezentarile fenomenului artistic baimarean, deopotriva cea muzeala si cea istoriografica, infatiseaza imaginea esentializata a „brand”-ului artistic si a identitarismului paneuropean specifice Centrului Artistic Baia Mare. O continuitate inscrisa in seriileduratei istorice lungi Diversitatea de straturi si functiuni multiple in numele carora vorbim astazi despre Centrul Artistic Baia Mare ca despre o identitate artistica si culturala complexa s-a cristalizat, in timp, pe temelia seriilor duratei istorice lungi „tesute” in jurul activitatilor neintrerupte ale coloniei artistice. • Seria stratului educational. Invatamantul artistic – principal domeniu institutionalizat de peste un secol – cunoaste succesiunea sistemului privat (1896–1950), respectiv a sistemului public de stat (din 1950 pana azi). • Seria stratului organizational. Asociationismul profesional s-a coagulat in 1911-1913 si functioneaza, fara intrerupere, ca principal vector de agregare a promovarii intereselor comunitatii artistilor plastici. • Seria infrastructurii de productie artistica. Atelierele de creatie reprezinta reteaua specializata de dotari edilitare care, incepand din 1900, permite stabilizarea si exprimarea creativa a resursei umane profesioniste in Centrul Artistic Baia Mare. • Seria infrastructurii de promovare a integrat o retea – diversificata lent – de spatii si institutii de utilitate publica ce asigura punerea in circulatie publica a productiei artistice curente sub forma expozitiilor temporare. •Seria infrastructurii de tezaurizare si valorificare stiintifica. •Seria stratului de participare si etapele colonismului baimarean. Investigatiile cantitative intreprinse pana acum (nici ele nu epuizeaza baza de date potentiala) inregistreaza peste 3500 de creatori in domeniile artelor vizuale care au activat la Baia Mare, intr-un fel sau altul, intre 1896 si 2007. Avem de a face cu un evident si permanent influx care a asigurat improspatarea si diversificarea necontenita a resursei umane creatoare, resursa alimentata prin contributia celor doua contingente complementare: colonismul temporar (studenti, artisti veniti din afara si care au activat sezonier), respectiv colonismul permanent (studenti si artisti locali, precum si artisti rezidenti prezenti pe perioade indelungate). Distribuirea lor in cadrul etapelor seriei istorice lungi dezvaluie trenduri evolutive agitate. Cresteri si regresii succesive „populeaza” astfel peisajul unei istorii vii, complicate si complexe pe care cronologia istorizanta politic (1896-1918, 1918-1940, 1940-1944, 1944-1989, 1990-2007) nu are cum sa o reconstituie in mod corect si nuantat. Si asta pentru ca dezvoltarea interioara a miscarii artistice baimarene a generat, in mod firesc, o cronologie proprie, o cronologie diferita care nu se fundamenteaza pe criteriile politic si etnic, ci pe criterii estetice, culturale si de demografie artistica specifice. Cronologii Aplicand trinitatea metodologica stabilita de Fernand Braudel (eveniment, conjunctura si structura) la baza de date si evaluari cantitative pe care le cunoastem in clipa de fata, este posibil sa concluzionam ca, la nivelul structurii sale intime, Centrul Artistic Baia Mare a traversat urmatoarele trei stadii ce trebuie sa fie investite cu atributele de repere cronologice majore: 1) o perioada de crestere constanta, intre 1896 si 1926, avand o durata de 31 de ani; 2) o perioada agitata, intre 1928 si 1967, cu o durata de 40 de ani, in care marile variatii cantitative ale frecventei anuale reflecta climatul general de instabilitate si crize, secventele unor succesive regresii, avanturi si replieri, dar si starea de cautari estetice febrile; 3) o a doua perioada de expansiune in termeni cantitativi declansata in 1968 si care, cu cateva variatii negative de conjunctura, s-a fixat si evolueaza pana in momentul de fata la nivelul unui prag relativ stabil redimensionat, dupa 1990, prin reinscrierea in circuitul transnational la scara europeana. In aceasta alternanta de crestere – regresiune – crestere/stabilizare, anii 1927 si 1968 par sa fi jucat roluri cheie, cata vreme 1927 pune capat primului ciclu de expansiune, iar 1968 marcheaza startul celui de-al doilea ciclu de expansiune. Evaluarile calitative de tip stilistico-estetic ne permit definirea urmatoarele etape evolutive: 1) faza afirmarii si recunoasterii (1896 - 1926), faza dezvoltarii (1927 - 1967), faza diversificarii (1968 - 1989) si faza reinternationalizarii – inceputa in 1990 si aflata in plin proces de derulare. Seriile stilistice globale Pe aceste temeiuri evolutioniste trebuie sa cartografiem si spectaculoasa varietate de nivel si valoare estetica europeana articulata in serii stilistice lungi ce transgreseaza reperele cronologice ale istoriei prin care fenomenul artistic baimarean inscrie un capitol distinct si semnificativ in arta transilvaneana, romaneasca si europeana. Este interesant de constatat cum, reverberand in timp indelungat si evoluand din stadiul de vectori de innoire in stadii de vectori de conservare, liniile modelelor initiatice – realist, simbolist, naturalist si impresionist – (Simon Hollósy, Jenõ Maticska, Viktor Belányi, Oszkár Glatz, Sándor Nyilssy, Arthur Coulin, Emeric Tamás, István Réti, Pál Benes, Arthur Verona, János Thorma, András Mikola, Dan Bajenaru, Valer Ferenczy, Florenta Pretorian, Emil Cornea, Peer Merloe, Antonia Csikos, László Bod, Agricola Lidia, Mircea Hrisca, etc.) se conjuga firesc cu directii protoavangardiste si avangardiste diverse: de la divizionismul lui Samuel Mützner si Dimitrie N. Cabadaieff; postimpresionismul reprezentat prin etape ale creatiilor lui Béla I. Grünwald, János Krizsan, Béla Czobel, Tibor Boromisza, Alexandru Duma, Aurel Bernáth, Gheorghe Florian, Sándor Szolnay, Grigore Nego-sanu, Nagy Oszkár, István Boldizsár, József Klein, , Tzony Miltiade, Sara Égli, Ipolit Strambu, Márton Katz, François Gáll, Constantin Dipse, Michaela Eleutheriade, Paul Miracovici, Eugen Traian Hrisca, Gyula Dudás, Nicolae Suciu; expresionismul lui Sándor Ziffer, Aurel Popp, Eugen Pascu, David Jándi, Petre Abrudan, Gheza Vida, József Balla, Friedrich Walter, la noul obiectualism si realismul magic ilustrate de Hugo Mund, Traian Biltiu-Dancus, Károly Patko, Alexandru Phoebus, Tasso Marchini, Ilie Camarasan, Nicolae Apostol, György Madarassy, Onisim Colta; directiile geometriste – cele de sorginte bauhaus-iana practicat de Hans Mattis-Teutsch si cel abstract ilustrat de Mihai Olos, Ion Salisteanu, Traian Moldovan, Gábor Törös, László Lugossy, ori cubo–constructivismul cultivat de Gizella Dömötör, Alexander (Sándor) Gallimberti, Csaba V. Perlroth, Alexandru Sainelic, Ágoston Vésõ. Un capitol distinct si spectaculos il inscriu performantele pe care colonistii permanenti si cei temporari le-au inscris in practica artistica de la Baia Mare dupa 1965, de la experientele avangardei tarzii reprezentate de Ion Pacea, Traian Hrisca, Paul Erdõs, Nicolae Apostol, Mihai Olos, Liviu Suhar, Zoltán Bitay, Gábor Törös, Gheorghe Chivu, Ion Sasu, Károly Kádár, Andreas Szántó, Gheorghe si Iudit Craciun, Edith Lugosi, Rozalia Petre–Sütõ, Stefan Várvédõ, Mircea Bochis, la directiile de factura postmoderna pe care le exploreaza in ultimele doua decenii Ioan Anghel Negrean, Christian Stroe, Petre Hutira, Dana Urda, Dorel Petrehus etc.. Criterii, solutii expozitionale Pentru expozitia prezentata in avanpremiera acasa, la Baia Mare, s-a incercat (ne-ar placea sa credem ca s-a si reusit) o altfel de expozitie decat cele obisnuite: un spectacol scenografic prin folosirea catifelelor aurii si rosu regal pentru innobilarea suprafetele de expunere si soclurile celor doua mici sculpturi. Tinta urmarita a fost crearea de dialoguri cromatice intre suprafete, ruperi de ritm, dar si legaturi (bunaoara intre Iluminarea de primavara a lui Tibor Boromisza si sculptura lui Peer Melroe – Dansatoarea), accente pe grupuri de lucrari si pe lucrari singulare: sculptura In mina a lui Vida Gheza, Peisaj baimarean de Ipolit Strambu. S-a recurs la obturarea perspectivei dinspre strada spre spatiul expozitional si invers prin montarea de draperii in geamurile galeriei, separand simbolic spatiul cotidianului banal de «sacralul expozitional». Pe aceasta cale s-a urmarit crearea unui impact psihologic menit sa produca senzatia de neobisnuit, de ceva special care sa incite curiozitatea si sa provoace intrarea in dialog cu exponatele. Tinand cont de calitatea artistica exceptionala a majoritatii pieselor, precum si de contextul european in care urmau sa fie etalate, s-a considerat necesara reabilitarea ramelor, actiune care din lipsa resurselor de finantare nu a mai fost facuta de foarte multa vreme la muzeul baimarean de arta. Pentru a crea un spectacol vizual interesant a trebuit sa obtinem echilibrul intre diversitate si unitate, sa realizam accente vizuale care sa elimine monotomia si sa se contrapuna practicii expozitionale de rutina fara a leza importanta celorlalte, pentru ca nu o data criteriile estetice polemizeaza de la sine cu cele stiintifice (in principal cu cele cronologice). Un „VIP” muzeografic Unul din cazurile mai speciale a fost lucrarea Peisaj baimarean, opera din 1919 creata de Ipolit Strambu (piesa proprietate a Muzeului National de Arta Bucuresti, aflata sub imprumut la Muzeul Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare»). Artistul, prezent la Baia Mare in calitate de conducator al noilor colonii studentesti din Romania in anii 1919,1920 si respectiv 1921, contribuia in mod evident la procesul de revitalizare postbelica a activitatii Centrului Artistic Baia Mare. Anul creatiei acestei lucrari se suprapune cu etapa cea mai valoroasa a creatiei sale – cea postimpresionista, de maxim succes public – careia avea sa-i urmeze nemeritata marginalizare a artistului in constiinta publica. Subiectul lucrarii, reprezentativ pentru Baia Mare, il constituie vechiul centru civic surprins intr-o interesanta perspectiva plonjata. Strambu a izbutit un remarcabil discurs pictural exprimat printr-o retorica pe cat de lucida si riguroasa, pe atat de insolita si spontana. Asezata pe catifeaua galben–aurie in expozitia de la Baia Mare, lucrarea s-a identificat ca un centru de interes vizual prin plasarea, central, pe primul perete din stanga circuitului. La Sibiu si-a gasit un loc diferit, la o distanta egala dar reconfortanta de lucrarile vecine: prin greutatea pe care i le confera rama aurie si un consistent passe-partout imbracat in rosu englez, ea intra intr-un spectaculos dialog de echilibru cu peretele opus, acolo unde principalele exponate baimarene se succed si se suprapun intr-o logica stiintifica dictata de criteriul cronologic si regulile estetice ale coagularii ansamblului. Varianta expozitionala de la Baia Mare Prezentarea muzeografica a unui eveniment precum expozitia «Confluente. Repere europene in arta transilvaneana» (28-30 iunie, Galeria de Arta Baia Mare) se cerea construita pe temeiuri si cu instrumente mai deosebite, trecand si dincolo de imaginea finala a „produsului” expozitional asa cum a putut fi vazut in spatiul expozitional. Concepere si prezentare Procesul de elaborare trebuia sa raspunda la cele cateva provocari majore pe care le-a implicat demonstratia dorita. Ce a urmarit selectia? Pentru ca numarul lucrarilor expozabile, oricum am face, este intotdeauna mic in raport cu fenomenul complex si de durata a ceea ce reprezinta «Centrul Artistic Baia Mare», s-au fixat extremele cronologice: de la Simon Hollósy (sfarsitul secolului al XIX-lea) pana la contemporaneitarea proxima (Ilie Camarasan, Mihai Olos, Ioan Anghel Negrean). Apoi s-au marcat principalele repere estetice din istoria celor 111 ani de arta baimareana apte sa ilustreze trasaturile sale definitorii : receptarea si promovarea modelelor artistice paneuropene, dimensiunea multiculturala si caracterul de continuitate neintrerupta. Noi credem ca creatiile lui Simon Hollósy, Sándor Ziffer, Alexandru Duma, Dávid Jandi, Eugen Pascu, Tibor Boromisza, Ipolit Strambu, Béla I. Grünwald, Tasso Marchini, Traian Biltiu-Dancus, János Thorma, Gheorghe Florian, Camarasan, Viktor Belany, Gheza Vida, Mihai Olos ilustreaza la nivel de varf ambivalenta transferurilor cultural–artistice intre cultura artistica a spatiilor europene si mediul Centrului Artistic Baia Mare reprezentat de creatori de etnie armeana, romana, maghiara, slovaca, mozaica, italiana etc.. Cum se organizeaza o asemenea expozitie ? Ne-am dorit o expozitie inchegata, complexa, cu impact vizual puternic asupra vizitatorilor. In consecinta, am optat pentru Galeria de Arta situata in centrul comercial al orasului, spatiu cu un vad de vizitare optim asezat „in calea” vizitatorului potential. Solutia a avut un pronuntat caracter experimental fiind prima iesire publica a colectiilor muzeului intr-un punct de flux public maxim precum cel de pe bd. Bucuresti nr. 6. Pentru a genera un autentic eveniment cultural in beneficiul comunitatii, conceptul muzeografic ales a fost cel de expozitie–spectacol. De aceea am recurs la o „regie” speciala in etalarea lucrarilor care, creand cateva centre de interes vizual, sa puna in valoare lucrarile pe care le consideram definitorii pentru demonstratia propusa. Rezultatele statistice sunt incurajatoare si confirma strategia aleasa: in decurs de doua zile am inregistrat 448 vizitatori (platitori si liberi) si incasari de peste 800 RON, valori care se situeaza net peste media zilnica multianuala atinsa de muzeul nostru in ultimul deceniu. Tiberiu Alexa Ioan Anghel Negrean Dorel Topan