Dincoace de orizont

Ilie Camarasan, Iliuta, privea de pe afisul lipit pe fereastra Galeriei de Arta. Si zambea. Zambea pentru ca a trait zambind, a pictat zambind, zambet vesel, zambet nostalgic. Zambea pentru ca isi vedea acolo prietenii, dupa 10 ani de cand ii parasise. 10 ani de cand Ilie Cama­rasan a trecut in celalalt orizont. La mijloc de februarie, Muzeul de Arta si Uniunea Artistilor Plastici din Baia Mare au adus farame din soarele dobrogean la Galeria de Arta din centrul cetatii, prin expozitia „Dincoace de orizont”. Dincoace de orizont am citit po­vestea unei vieti, povestea sufletului lui Ilie Camarasan, un suflet vesel, in tonuri de galben solar, un suflet nostalgic, dar prietenos si i-am invidiat pe membrii echipei curatoriale, care, dupa cum spunea si Dr. Tiberiu Alexa, directorul Mu­ze­ului Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare», „au trait experienta unui dialog profund viu cu operele artistului. Au avut sentimentul permanent al unei comunicari directe cu artistul prin lucrarile sale, simtindu-i permanent prezenta in mijlocul eforturilor si gandurilor lor, prezenta dincoace de orizont, dincoace de acel orizont al istoriei eterne in care s-a inscris in urma cu un deceniu”. O opera miraculoasa, un destin aparte, o remarcabila pagina de istorie bai­mareana si romaneasca a artei noastre contemporane, o pagina de profunda substanta spirituala. Aceasta e opera lui Camarasan. Tiberiu Alexa ne-a vorbit despre ca­rac­teristicile operei lui Ilie, pros­petimea umana desavarsita, excep­tionala capacitate narantiva a unui plasmuitor de povesti vecine cu basmul si cu feeria ancestralitatii rustice, optimismul, bucuria rasului sanatos, simtul ludic, un extraordinar univers solar, tipic unei minu­nate bucurii de a trai. Toate acestea sunt de altfel caracteristice spiritelor mari, desavarsite. Iliuta, cum ii spuneau prietenii, era un spirit genuin, impacat cu lumea, o lume care nu l-a imbratisat mereu cu aceeasi prietenie cu care a expus-o el in operele sale. Spiritul lui a stiut sa cuprinda aceasta lume cu bunatate. „Rapsodie lapuseana”, „Pranz tara­nesc”, „Miri la fereastra”, „Odihna mamelor”, „Fata cu zestre”, „Da­tini” sunt doar cateva din operele ce vorbesc despre interesul major al pictorului pentru reprezentarea obiceiurilor populare, traditionale ce privesc marile evenimente ale cursu­lui vietii umane. Tonuri calde, dominante de galben, soarele sudic, nostalgia dupa lo­cu­rile natale, colorit diafan, toate aceste intr-un amestec ciudat intre contemplare si naratiune. Personaj uman sincer... o lume romaneasca, dincoace de orizont, pe care o iubea profund si sincer. Am ramas la „Miri la fereastra”, paharele cu vin, privirea ei, privirea lui si intre ei... Zambetul penelului Nascut in 1940, sub cerul ardent al Dobrogei, impregnandu-se de duhul marii si al atmosferei solare specifice acelui spatiu, Ilie Camarasan a vorbit si a ras cu pensula. Radacinile sale transilvane l-au impregnat de un adevarat cult pentru spiritualitatea arhetipala. Studiile le-a facut la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, in clasa profesorului Gheorghe Saru, intr-o ambianta intelectuala si artistica remercabila. A absolvit in 1965, an in care a venit la Baia Mare. Stabilit definitiv in orasul de pe Sasar, Ilie Camarasan a fost unul dintre actorii principali ai generatiei ‘65, adica „Generatia de aur” a artei baimarene contemporane, alaturi de alti cativa seniori ai picturii si sculpturii baimarene contemporane, Nicolae Apostol, Mihai Olos, Traian Moldovan. A fost poate cel mai popular, cel mai iubit pictor baimarean contemporan. Cu o exceptionala cultura a prieteniei. Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro