Din ura fata de comunism

A fost unul dintre cei mai cunoscuti detinuti politici din Maramures. Provenit dintr-o zona emblematica pentru miscarile cu un puternic iz anti-comunist, Deac Stefan este unul dintre sutele de “moroseni” condamnati de regimul comunist la ani grei de detentie. A stat peste 10 ani in conditii inumane, dar si-a pastrat blandetea. Stefan Deac s-a nascut in 1929, in comuna Cuhea (azi Bogdan Voda), intr-o zona cu puternice traditii romanesti. Adolescent fiind, a crezut in idealul legionar: de a lupta pentru tara si pastrarea credintei. Venirea la putere a comunistilor a avut menirea de a indarji rezistenta tinerilor convinsi de autenticitatea ideilor legionare si de a le trezi un puternic spirit nationalist. Comunistii nu reprezentau altceva decat niste tradatori de neam, cu care multi romani nu puteau fi de acord. La randul lor, comunistii i-au numit pe cei instariti “chiaburi”, iar pe intelectuali “dusmani ai poporului, tradatori”. Asa a inceput una dintre cele mai mari prigoane a intelectualitatii si “chiaburilor”, la sfarsitul anilor ‘40. Stefan Deac a incetat din viata in urma cu 1 an, dar imaginea sa este vie in memoria tovarasilor de suferinte care doresc sa-l pastreze macar in amintire. Dubla condamnare “Stefan provine dintr-o familie care avea sapte coconi si o gospodarie inchegata. Scoala a inceput-o la Nasaud si a continuat la Cluj. Am fost colegi la liceul cu predare in limba romana din Cluj, desi Ardealul se afla sub ocupatie maghiara. Se afla pe strada Mussolini (azi Calea Motilor), in imediata apropiere a locuintei viitorului cardinal Iuliu Hossu si promova un sever regim de educatie crestineasca si romaneasca. Apoi a urmat cursurile Liceului Dragos Voda din Sighetu Marmatiei, moment in care a intrat in acea lupta inegala cu . Si cum tradarile ne-au macinat neamul pe tot parcursul istoriei, ca un blestem de care nu putem scapa, a venit arestarea din 1948. Prima arestare, pentru ca au fost doua. Prima data a stat inchis 5 ani, fiind eliberat in 1953 din colonia Coasta Gales, de la Canal, dupa ce a trecut prin mai multe inchisori si trei colonii de munca din maretul santier. La 10 ani de la prima arestare, istoria s-a repetat si a fost arestat din nou. A urmat al doilea proces si o noua condamnare de 9 ani. Dupa 5 ani de detentie grea, in 1964 a iesit din tarcul de la Salcia, in tarcul mai mare al tarii. Fanica era genul de om care tace si face. Avea maini dibace, care rar stateau in loc. La Targsor a invatat repede sa croseteze, sa impleteasca lana si orice fel de fibra. Ne facea la toti cipilici, pe care le puneam pe varful capului. Cu noi, curtea inchisorii parea un sat de Kirghizi. Impletea din tot felul de resturi articole de imbracaminte (la mare pret, avand in vedere conditiile de detentie). In schimb, era foarte retinut la vorbe si arareori il vedeai iesindu-si din fire”, ne relateaza Ion Joldea, un fost detinut politic, care l-a insotit pe Deac in periplul sau prin inchisorile comuniste. Lacrimi de suferinta Deac avea prea multe buline negre la dosar. Fiu de “chiabur” (aceasta era si porecla sa din inchisoare) si membru al miscarii legionare, nu avea nici o sansa sa scape de prigoana rosie. “Eram colegi de clasa la Liceul Dragos Voda din Sighet. Am fost arestati in 1948, iar prima parte din detentie am facut-o la Sighet (august ‘48 – mai ‘49), dar am fost separati, majoritatea timpului. In 25 mai ‘49, a avut loc procesul la Tribunalul Militar Cluj. Am fost judecati pentru ca facusem parte din Fratiile de Cruce. El a fost condamnat la 5 ani si am fost dusi la Jilava. Dupa o luna ne-au transferat la Targsor, o inchisoare dedicata exclusiv tinerilor. Am stat impreuna cu el pana in 1951, cand am fost transferat la Gherla. El a ajuns mai tarziu la Canal”, isi aminteste Grigore Hotico, ex-presedinte al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Baia Mare. Zilele trecute am trecut cu Hotico pe la mormantul lui Stefan Deac, din Cimitirul “La Nuci” din Baia Mare. Am remarcat un sentiment deosebit al celui care i-a fost mai mult decat un prieten. Suferinta comuna le-a marcat destinele si i-a unit intr-o prietenie vesnica pe toti cei care au fost umiliti in inchisorile comuniste. Poate au reusit sa distruga cativa ani din viata celor pe care i-au torturat, dar nu au reusit sa le schimbe ura fata de comunism. Ciprian DRAGOS