Din Maramuresul istoric, cu dragoste si ura

Bilant la sfarsitul unui alt an? Prea mult spus. De fapt, o rememorare a principalelor evenimente care s-au scurs peste „Maramurasul de peste Deal”, asa cum au fost ele prinse pe paginile saptamanalului nostru. S-a incheiat cel de-al treilea an al GAZETEI, „pui” al mult mai vechilor Gazeta Maramuresului si Gazeta Maramureseana (care au functionat in Maramuresul istoric, avand sediul la Sighet, intre 1920-1923). 2005 a fost un an straniu, in care valurile schimbarii politice si evenimentelor locale, interne sau externe, s-au lovit bezmetic de tarm, intr-un talmes-balmes greu de calificat. Un an zapacit. Poate nici mai bun, nici mai rau ca altele, dar izul ramas este de amareala si confuzie. Spicuind colectia ultimului an, am descoperit, cu ochi straini parca, o serie de articole referitoare la Maramuresul istoric (mai ales la Sighet), care au fost scrise (unii ar zice) degeaba. Pentru ca desi am demascat „gropi” mari pe soseaua normalitatii, nimeni n-a luat nici o masura. Iata cateva mostre. Pensii si politisti F doi politisti din Poienile de sub Munte au fost prinsi cu fofarlica, adica la furat lemne din padurea statului. „In urma cercetarilor efectuate”, unul a fost mutat disciplinar la Viseu de Sus si s-a ales cu 10 % minus din salariul pe trei luni, iar celalalt a fost mutat la Repedea. Baietii o duc si acum bine-mersi, fara ca epoletii sa li se fi zdruncinat. F la inceputul acestui an, la Sighet erau inregistrati 22 de oameni atinsi de virusul HIV. Adica trei sferturi din totalul din judet. Nimeni n-a explicat nici pana azi cine a fost vinovat pentru transfuziile cu sange contaminat din 1990 (sange adus din Occident, prin sistemul de „ajutoare”). F in februarie am elaborat o serie de anchete de presa referitoare la „Clanul Sofinet” din Sighet (ea-sefa la Casa locala de Pensii, el inspector „la Stat”). Sefa de la Pensii a atribuit ilegal indemnizatii de pensionari agricultori unui grup de cetateni din Sieu, Statul a fost prejudiciat cu sume importante. Sotul acesteia, suparat ca i-am luat sotia in colimator, m-a amenintat. In paralel, seful Politiei Sighet (Liviu Indre) a inceput un razboi pentru a-mi depista sursele din interiorul serviciului sau, iar o serie de personaje importante au inceput sa-mi dea telefoane dulci-acrisoare (gen - „lasa-i in pace, ca-s baieti buni”). Simtindu-ma amenintat, m-am dus la un post national TV si am demascat presiunile la care am fost supus. Rezultatul? Intr-un tarziu, sefa de la Pensii a fost inlocuita din functie, sotul o duce bine-mersi, iar boss-ul politiei Sighet isi vede mai departe de treaba. In timp ce sursele (poate) s-au dat la fund, sa scape de razbunarea sefului. Filofteia vs. America F martie - am plecat in America, pentru a tine niste conferinte despre Maramures. Nu mi-a placut acolo (dovada - am viza valabila, dar sunt acasa). Am preferat locul meu natal, cu oamenii sai, buni si rai, dar si peisajele frumoase de acasa (vorba aceea-„frumoasa tara avem, pacat ca-i locuita”)! F mai - anuntam ca un grup de ofiteri ai CZCCOA Cluj sunt cercetati penal pentru abuz in serviciu. Bineinteles ca nu s-a intamplat nimic pana la urma, doar ca unul dintre ei a fost facut sef la Maramures, iar comandantul structurii si-a pastrat postul. Ce abuz, nene?! F iunie - ghinion (partial) pentru seful politiei din orasul Borsa. Care aflat (zice-se) in stare de ebrietate, a tamponat masina altuia, fugind apoi de la locul faptei. Am scris. Inutil. Colegii de breasla ai numitului au lamurit problema: nu „tamponatorul”, ci „tamponatul” e vinovat! Iar seful politiei s-a pensionat, cateva luni mai tarziu. Pensie usoara! F prin vara am mai amintit de exorcistii de Maramures (in paralel cu tragedia de la Tanacu). Intre timp, a aparut in Germania un film despre manastirea Valea Scradei de la Viseu, cunoscut loc unde se tin slujbe de maslu, fara evenimente tip Corogeanu. Tot prin vara s-a inaugurat si muzeul manastirii Barsana, cu exponate furate din vechile biserici ale Maramuresului, care au fost duse cu japca acolo, si depozitate in conditii deloc propice. In plus, biserica UNESCO din aceeasi comuna a fost deposedata de icoanele si obiectele vechi bisericesi, care au ajuns tot in custodia maicii Filofteia, cu binecuvantarea Ministerului Culturii (pe atunci condus de Mona Musca). Stiti cine a iesit in paguba din povestea denuntarii nelegiuirii: noi, desigur, nicidecum adevaratii vinovati. F in anul care a trecut au mai avut loc si alte circuri (la Remeti - cu primarul demis care se afla si azi in concediu medical), Nanesti (unde Primaria a plasat groapa de gunoi intre casele oamenilor), Stramtura si Sieu (nereguli la primarie) sau cel cu diplomatii ucraineni. Atunci am prezentat vizita la Sighet a consulului lor general in adevarata sa lumina, iscandu-se un semi-scandal diplomatic. Dar am avut dreptate in ceea ce am scris, timpul a dovedit-o. Linste aparenta si urari de bine Sighetul a fost mereu prezent in paginile GAZETEI: ba cu probleme politice, ba urbanistice sau de mediu. Una dintre ultimele investigatii s-a referit la motelul „Teplita”, nationalizat dubios si luat inapoi in proprietate cu japca. Din cauza de concediu n-am mai scris, spre bucuria unora, despre cainii impuscati pe strada Eminescu de catre persoane neidentificate, despre marea mizerie din cartiere si lipsa cosurilor de gunoi, nici despre taierea barbara a copacilor in plin sezon de vegetatie (de catre o firma din Bucuresti, venita fara stirea Consiliului Local sau vreo licitatie). Acum, in plin noiembrie, incepe un an nou pentru GAZETA de Maramures. Subiecte sunt, nu ne putem plange. Tot ce ne trebuie este puterea de munca (avem!) si nevoia de a fi lasati in pace sa muncim. Personal, nu ma pot plange. In 2005 n-am mai fost dat in judecata si nici bataie n-am luat. Doar cateva amenintari, un ghiont-doua, am fost scos pe diferite usi cu capul inainte, injuraturi... In rest a fost bine! Un altfel de bine, unul adevarat, il doresc si cititorilor nostri. Cei care ne-au ajutat sa ajungem la acest al treilea an de existenta. Cat despre factorii de decizie, le urez sa-si schimbe ochelarii si aparatele acustice (le-am oferit, inutil, informatii „mura in gura”). Teofil IVANCIUC