Din infernul re-educarii, in lagarul mortii Umbra lui Turcanu la Gherla

A petrecut patru ani in inchisorile comuniste, dar nimic nu ii trezeste amintiri mai infricosatoare decat cele sase saptamani in care a stat la penitenciarul din Gherla. Re-educarea impusa prin studentii legionari veniti de la Pitesti l-a marcat pe viata, chiar daca nu a “beneficiat” in mod direct de aceasta. De atunci, au trecut aproape 60 de ani, insa si astazi, cand vorbeste despre ce s-a petrecut la Gherla, cu greu isi poate stapani emotiile. Teroarea rosie a anilor comunisti il rascoleste inca. Ioan Talos s-a nascut la Bontida, o comuna din judetul Cluj, in 1930. Problemele sale cu comunistii au inceput inca din tinerete. Intr-o noapte de iunie a anului 1951, la usa casei parintesti s-au auzit batai puternice. Erau trei ofiteri de Securitate care venisera pentru a-l aresta. Motivul era unul frecvent intalnit in acea perioada, religiile neo-protestante fiind scoase in afara legii. “In acea noapte au fost arestate 40 de persoane, toate fiind incadrate ulterior la infractiunea de instigatie religioasa. Probabil exista teama formarii unor grupari subversive la adresa Guvernului. Am ajuns la sediul Securitatii din Cluj, unde au inceput anchetele. Aici am avut parte de un tratament inuman. Cei arestati nu aveau voie sa stea intinsi pe pat incepand cu ora 5 dimineata si terminand cu 9 seara. Gardianul se uita pe vizor, iar daca te prindea, erai luat si dus in baie, pus intr-un jgheab, unde trebuia sa suporti un „dus”’ cu apa rece timp de o ora. Anchetele erau foarte dure si presarate cu numeroase batai. Pe foarte multi ii legau si ii bateau in talpile picioarelor. Voiau sa afle cu cine mai avusesera legaturi, pentru a putea aresta si pe altii. Pe mine, in repetate randuri, m-au strivit cu o masa de peretele langa care stateam rezemat, lovindu-ma zdravan in rinichiul drept. Din cauza asta am facut o infectie puternica. Iar acum, cand am fost la control, doctorul mi-a spus ca rinichiul este deplasat”, ne relateaza Talos. De la “neagra”, la Gherla Conditiile oferite anchetatilor erau precare si cu totul diferite de cele pe care le intalnim astazi in inchisori. “Ne-au dus intr-o camera mare, de 20 de persoane. Pe pereti, era plin de plosnite. Noaptea, ceream gardienilor sa ne lase lumina aprinsa, pentru a le speria. Insa nu intotdeauna erau de acord, iar zidurile deveneau negre de la numarul mare de plosnite. Abaterile mai grave, cum era uitatul pe geam, erau pedepsite cu o detentie in „camera neagra”. Tin minte ca odata ne-au dus in camera asta pe mai multi, din cateva celule, pentru ca priviseram in curte”, isi aminteste Talos. In noiembrie 1951, el a fost condamnat la 6 ani inchisoare corectionala. Dupa o luna, a fost dus la inchisoarea din Gherla. Desi aici nu a ramas decat pana la mijlocul lui ianuarie 1952, cele cateva saptamani i-au fost suficiente pentru a-l marca pentru tot restul vietii. A facut cunostinta cu regimul re-educarii impus in inchisorile comuniste si pus in aplicare cu ajutorul studentilor legionari veniti de la Pitesti, sub conducerea lui Eugen Turcanu. De parca nu ar fi fost de ajuns atrocitatile la care Turcanu si compania ii supuneau pe detinuti, sub privirile gardienilor, conditiile de la Gherla erau mai potrivite animalelor decat unor fiinte umane. “Initial, am dormit jos, pe beton. Ne-au dat doar cateva paturi gaurite, imposibil de folosit. Era inceputul lui decembrie. Mancarea era oribila. Primeam fiertura de morcovi stricati, pe care nu o puteam manca.” Lagarul mortii Urmatorul episod s-a numit Mina Baia Sprie sau „lagarul mortii”, cum a fost numita mina de aici. La Baia Sprie, Talos si-a petrecut cea mai mare parte a timpului in care a stat la inchisoare. “La inceput, regimul a fost bland: mancarea buna, conditiile acceptabile. Insa a avut loc o evadare a unor detinuti la Mina Cavnic. Din acel moment, s-a inrautatit situatia si la noi. S-au impus restrictii. Nu puteam vorbi intre noi, mancarea a devenit slaba, munca s-a ingreunat. Pentru a ne infrica, ne-au oferit un exemplu. Un preot, de la Oradea, nu a vrut sa intre in mina. L-au trimis sa adune pietre de langa gardul care imprejmuia mina (erau mai multe randuri de sarma ghimpata si garduri de lemn langa care, daca ajungeai, erai impuscat fara somatie de militarii care ne pazeau). Cand a ajuns la sarma ghimpata, santinela l-a impuscat cu cateva rafale, desi era intors cu spatele spre gard, pentru a arata ca nu vrea sa fuga”, ne povesteste Ioan Talos. Dupa cativa ani petrecuti la Mina Cavnic, el a fost eliberat. Trecusera 4 ani si jumatate de cand fusese arestat prima data. Eliberat fiind, viata sa nu a fost deloc usoara. In permanenta era urmarit de securisti (si chiar de vecini), fiind anchetat atunci cand cineva ii vizita familia. A lucrat mai multi ani la Mina Sasar, iar din 1975 este pensionat. Are 77 de ani, insa vioiciunea miscarilor si memoria buna nu ii tradeaza varsta. Alaturi de ceilalti fosti detinuti politici, ramane un exemplu pentru modul in care a rezistat terorii rosii impuse la mijlocul secolului trecut. Re-educarea legionara “Turcanu si ai lui au impus teroarea la Gherla, trecand la schingiuirea detinutilor. Spre exemplu, era cineva din Abrud, in a carui curte se afla un filon de aur. A fost arestat de Securitate si batut pentru a da toate detaliile. Avand suspiciuni ca omul nu spune chiar tot, l-au dus in camera de re-educare, la Turcanu. Acolo, l-au batut cu niste lemne in care erau infipte cuie. L-au lovit in talpile picioarelor pana i le-au gaurit toate, cuiele trecand pana in cealalta parte. Apoi, l-au dus intr-o alta camera, unde se afla un om, in propria balta de sange. Era mort. I-au spus: vezi, daca nu spui unde e aurul, ajungi langa el! Si el le-a spus. Ce nu face omul pentru viata? Studentii lui Turcanu ne fusesera prezentati de Goiciu, seful inchisorii, drept oameni re-educati, pe care statul ii va elibera. Erau ca un model pentru noi. Insa, ulterior, am aflat ca un detinut a ajuns in Italia, ascuns intr-un vagon cu struguri, iar de acolo s-a dus la Radio Europa Libera, unde a divulgat tot ce se petrecea la Gherla. Atunci, conducerea statului a aratat ca ia masuri drastice si i-a condamnat la moarte pe cei din grupul lui Turcanu. Odata cu ei au vrut sa-l aresteze si pe ofiterul politic (Istrate, n. red.), insa acesta a baut otrava, stiind ce se va intampla”. Iadul numit Gherla “Unul dintre detinuti a fost pus langa o tineta, timp de o saptamana. A fost fortat sa linga tineta dupa fiecare detinut care isi facea acolo nevoile!” “La Gherla, unii si-au pierdut complet ratiunea. Doi frati gemeni au fost indemnati sa se certe pana au ajuns sa se urasca. In final, unul l-a ucis pe celalalt.” Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro