Digitalizare în țara dosarului cu șină: cum emiți o factură electronică în „doar” 5 zile

Lansată cu surle și trâmbițe, era digitalizării ANAF se dovedește a fi un carusel al nervilor pentru contribuabili și un sistem mult mai birocratic decât renumitele dosare cu șină. Ca să vedem cum funcționează celebrul sistem e-factura, am testat lungul drum de emitere și aprobare a unei facturi electronice. Concluzia e sumbră și amară: de la obținerea efectivă a semnăturii electronice, înregistrarea în SPV și până la aprobarea efectivă a facturii de către ANAF pot trece chiar și 5 zile!

Totul a început cu o deviză: „digitalizare”. Un obiectiv necesar, de altfel, în con­dițiile în care celebrele anunțuri de genul „declarațiile online se depun la etajul 2” nu sunt bancuri, ci realitate. Și, totuși, de la teorie la practică e cale lungă, nervi mulți și timp pierdut. Bătaie de joc, într-un cuvânt.

În săptămâna în care ANAF raporta încasări de peste 100%, contribuabilii  români se căznesc încă să trimită declarații și să încarce facturi electronice pe o platformă care „cade” de fiecare dată când e suprasolicitată. Ați ghicit, platforma ANAF.

E-factura e obligatorie deja de o lună în relația cu instituțiile statului (Business to Government). De anul viitor, ar putea fi obligatorie și în relația cu agenții economici (Business to Business), practic toate facturile fiind emise electronic, subiectul a ajuns, astfel, unul de maxim interes pentru agentul economic din România.
Însă, în afara site-urilor și forumurilor de specialitate, nimeni nu l-a tratat cu interes cuvenit, de parcă antreprenorul român s-a născut
IT-ist și se descurcă dintr-un foc cu conversia fișierelor, criptarea, decriptarea etc.
Deci, acest articol nu e din păcate un pamflet, ci povestea nero­man­țată a chinurilor prin care trebuie să treacă contribuabilul român ca să emită o biată factură electronică.
Ca orice poveste, și istorioara noastră începe cu „a fost odată”. Acel odată a fost în 1 iulie 2022, când e-Factură - denumirea dată sistemului informatic național care permite emiterea, transmiterea și descărcarea facturilor în format electronic - a devenit obligatorie. Scopul acestui sistem este oficial: digitalizarea și creșterea gradului de conectare dintre contribuabili
și autoritățile fiscale, principalul obiec­tiv fiind acela de a combate frauda și evaziunea fiscală. Lăsând la o parte bla-bla-ul, nu înțelege nimeni ce, Doamne iartă-mă, evaziune fiscală poate comite un agent economic care lucrează cu Statul, în condițiile în care achizițiile publice sunt cele mai transparente și plățile se fac în Trezorerie. Dar, vorba românului pe post de povestitor, „dacă-i musai, cu plăcere”.
Mecanismul a fost opțional timp de câteva luni, iar de la 1 aprilie 2022 a devenit obligatoriu pentru agențiile de turism sau operatorii economici care desfășoară acti­vități de turism în relație B2C (business to consumer), pentru fac­tu­rile emise în baza tichetelor de vacanță.
Începând cu 1 iulie 2022, regula se aplică pentru încă două categorii de contribuabili. În primul rând, este vorba de companiile care furnizează în relație B2B (business to business) produse considerate cu risc fiscal ridicat (de exemplu, legume și fructe, băuturi alcoolice, ape minerale și băuturi acidulate, construcții noi, îmbrăcăminte și încălțăminte). Lista completă este disponibilă pe site-ul ANAF. A doua categorie este reprezentată de companiile care emit facturi către autorități contractante ale statului (B2G – business to government). În plus, în cadrul procesului de digitalizare prin aplicarea facturării electronice, autoritățile își propun ca, în scurt timp, cel mai probabil începând cu 2023, toate companiile active în România să utilizeze sistemul de emitere și de raportare a facturilor electronice RO e-Factură.

Dar, în stilul clasic românesc, gu­ver­nanții întâi impun o măsură și abia apoi văd cum se poate realiza...
Bun, ca să pornească în marea aventură a facturării, contribuabilul trebuie să se înscrie în Spațiul Virtual ANAF folosind o semnătură electronică. Pe scurt, o cheltuială în plus și o mică bătaie de cap tehnică. Dar care, în comparație cu pașii următori, e floare la ureche.
Ca să emită efectiv o e-factură, contribuabilul are nevoie fie de un program de contabilitate care convertește fișierul în format xml, fie încearcă să emită una folosind site-ul ANAF, dacă și când merge. Aplicația pusă la dispoziție de ANAF e una extrem de stufoasă și încă în testare pe site-ul https://efactura.mfinante.ro, iar până la generarea efectivă a e-facturii, contribuabilul trebuie să treacă prin șase pași mari și lați și să completeze șase formulare cu numeroase date.
Totuși, acest pas este facil față de ce urmează. Deși, dacă tot e pe site-ul ANAF, aplicația ar fi putut permite interconectarea datelor, astfel încât să găsească datele de identificare ale unei entități după introducerea codului fiscal, ca să nu fii nevoit să completezi toate câmpurile. Dar de ce să fie ușor, când poate fi greu? După această etapă, contribuabilul încarcă factura xml în spațiul virtual, pri­mește un cod cu ajutorul căruia poate verifica parcursul facturii și... așteaptă validarea de către ANAF. Validarea poate dura 1-3 zile, în funcție de... nu se știe în funcție de ce. Dar nici nu contează, pentru că, între timp, contribuabilul e ocupat să găsească o soluție pentru a converti ulterior fișierul xml în pdf, pentru a-l introduce în contabilitate. Factura în original e cea validată de ANAF pe care contribuabilul o primește în format xml și pe care trebuie să o convertească în pdf pentru a o tipări și „prinde” în contabilitate. ANAF a pus la dispoziție o aplicație pentru convertire, numai că aceasta necesită instalarea programului Java 8 și... nu merge. Așa că începe o altă goană nebună după o aplicație, preferabil gratuită, care să facă ce nu poate face site-ul ANAF. Nu poți, evident, să nu te întrebi de ce trimite ANAF formularul validat direct în pdf, la fel ca în cazul unor declarații? Deh, ar fi prea simplu pentru contribuabil. În fine, când în sfârșit găsești o aplicație online și gratuită și ești bucuros că ai finalizat lungul proces de emitere a unei facturi, îți dai seama că nu au trecut „decât” vreo 5 zile în care ai lucrat pentru asta. Practic, în loc să „conecteze” instituțiile și să reducă timpul, e-factura mărește de fapt timpul de emitere a unei facturi.
Nu poți să nu te întrebi cum va aplica fiecare firmuliță acest sistem începând din 2023? O să își permită fiecare butic un angajat care doar va încărca și descărca facturi pe platforma e-factura? Vor ști toți angajații și administratorii întreaga tărășenie prin care să poată emite o biată factură, ca ulterior să aibă din ce să plătească bani la stat? Evident că nu. Dar nu pare să intereseze pe cineva acest lucru. Contribuabilului român i se aplică un singur dicton: „plătește și taci!”.

De ce nu s-or fi gândit guver­nanții că, înainte să implementezi un sistem, trebuie să oferi cadrul funcțional, platforma care nu pică non-stop, serverele care pot „duce” asemenea programe și instrucțiuni simple pe care să le înțeleagă fiecare contribuabil persoană juridică? Răspunsul ar putea fi simplu: pentru că ei nu trebuie să emită e-facturi ca să-și primească leafa grasă.

Prezentare RO-eFactura

În condițiile unui cadru internațional și intern puternic marcat de criza pandemică, politica fiscală aplicată de către Ministerul Finanțelor vizează recuperarea contracției economice din anul 2020, realizarea graduală a consolidării fiscale și susținerea unei creșteri economice sustenabile, cu luarea în considerare a impactului și dinamicii tehnologiilor digitale asupra schimbării paradigmei modelelor de creștere economică.
Digitalizarea este un fenomen vizibil, cu puternice implicații în domeniul economic, cu o evoluție extrem de rapidă ce creează noi oportunități pentru mediul de afaceri în relațiile comerciale și generează creșterea conectării și interacțiunii cu instituțiile publice, sens în care este necesară redefinirea proceselor și folosirea tehnologiei cu luarea în considerare a principalilor factori determinanți, precum: transmiterea, recepționarea și analizarea în timp real a datelor, procesarea unor volume mari de date, crearea de noi servicii în spațiul public care să aducă plus valoare în activitatea mediului de afaceri.
După cum cunoașteți, la nivelul Uniunii Europene, combaterea fraudei și evaziunii fiscale este un obiectiv prioritar, iar atingerea acestui obiectiv se urmărește atât la nivel comunitar, prin adoptarea de măsuri comune, aplicabile tuturor statelor membre, cât și la nivel național, fiecărui stat membru revenindu-i obligația de a lua măsuri în vederea întăririi capacității administrative și a creșterii gradului de colectare a impozitelor și a taxelor.
Proiectul „E-factura – sistem obligatoriu de facturare electronică“ a fost demarat în luna martie 2020 de către Ministerul Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în vederea eficientizării colectării impozitelor și taxelor, vizând în principal îmbunătățirea și consolidarea gradului de colectare a TVA și prevenirea/ combaterea evaziunii fiscale.
Decizia de dezvoltare a proiectului de facturare electronică în România a fost luată după analizarea modului în care Italia a aplicat facturarea electronică generalizată atât pe relația Business to Government (B2G), cât și pe relația Business to Business (B2B) și presupune etape de proces care să permită comensurarea efectelor asupra mediului economic și gestionarea eficientă a datelor recepționate.
Menționăm că programul pilot de implementare a unui sistem de facturare electronică pe relația Business to Government (B2G), va pune bazele extinderii platformei pentru dezvoltări ulterioare și va asigura know-how-ul necesar dezvoltării sistemului generalizat de facturare electronică pe relația Business to Business (B2B).