Dictionar. Centrul Artistic Baia Mare János Thorma

Pictor, pedagog si (astazi am spune) principal manager al comunitatii artistice baimarene intre 1914 si 1937, János Thorma (n. 1870, Kiskunhalas, Ungaria – m. 1937 la Baia Mare) a fost si ramane una dintre personalitatile a carei intreaga cariera se identifica cu istoria primei jumatati de secol a Centrului Artistic Baia Mare. Stabilit in orasul de pe Sasar dimpreuna cu familia la varsta copilariei, János Thorma este unul dintre primii trei artisti profesionisti moderni pe i-a dat Baia Mare inainte de „era” coloniilor hollósiene (alaturi de István Réi si Nagy Zsigmond). Dupa absolvirea liceului la Baia Mare, Thorma se pregateste pentru cariera de profesor de desen la Budapesta, urmand timp de un an cursurile lui Bertalan Székely la Scoala de desen dupa model (1887-1888). Continua sa studieze la München cu Simon Hollósy in Scoala particulara de pictura, in primavara anului 1889 frecventeaza cursurile lui Alexander Liezen-Mayer la Academia Regala Bavareza si isi incheie educatia artistica la Academia Julian din Paris sub indrumarile lui Henri Bramtot si Louis Doucet. Locuieste permanent la Baia Mare. Intreprinde frecvente calatorii de studii la München (aproape anual, pana in 1904) si Paris, precum si in Spania (1899) si Italia (1904), iar in 1906 parcurge un lung itinerar european cuprinzand Roma, Venetia, Paris, Bruxelles, Anvers, Haga, Amsterdam, Berlin, Dresda si Praga. In ambianta müncheneza a cercului artistic din jurul Scolii Hollósy, Thorma a avut o contributie substantiala la aranjamentele din 1895 si 1896 care s-au finalizat cu alegerea Baii Mari ca loc de colonizare temporara a membrilor acestui cerc. Astfel, Thorma se numara si el printre cofondatorii coloniei artistice de la Baia Mare. Racirea treptata a relatiilor sale personale cu Hollósy intre 1899-1901 a declansat conflictul in urma caruia maestrul de la Sighet s-a separat de colonia pe care o intemeiase la Baia Mare. Apostolatul didactic Majore sunt insa meritele lui Thorma in structurarea coloniei permanente, iar apoi in organizarea si conducerea Centrului Artistic pana in 1927, incluzand aici deopotriva componentele educationala si asociationista a comunitatii artistilor plastici baimareni. In 1902 a contribuit la fondarea Scolii Libere de Pictura din Baia Mare, devenind principalul ei profesor si administrator pana la desfiintarea ei in 1927. Profund legat de scoala si de cauza artistica baimareana, Thorma a fost singurul dintre cofondatorii coloniei artistice de la Baia Mare care a optat pentru cetatenia romana, asigurand factorul de continuitate si dezvoltare intre perioadele ante si postbelica. Incepand din 1919 a fost cel care i-a pregatit pe studentii coloniilor temporare organizate de Ministerul roman al Cultelor si Artelor. In 1919 si 1920 impreuna cu Ipolit Strambu, apoi singur (iar in cateva imprejurari ajutat pentru scurt timp de István Réti venit de la Budapesta), Thorma a depus pana in 1927 un imens efort pedagogic, indrumad serii de zeci de cursanti recrutati din academiile de arte de la Bucuresti, Iasi, Cluj, Chisinau si Budapesta, dar si dintre solicitanti independenti din Romania si Ungaria, iar cand si cand, cate unul-doi veniti din Austria, Franta, Cehoslovacia, U.R.S.S. si Iugoslavia. Aceasta devotiune i-a adus respectul si prietenia lui Emil Isac, Octavian Goga si Ion Minulescu. In 1923, Casa Regala a Romaniei i-a decernat in semn de inalta pretuire medalia culturala Bene Merenti. Managementul cultural In paralel cu activitatea pedagogica, activitatea lui Thorma s-a concentrat si asupra organizarii si administrarii Scolii Libere si a coloniei permanente. Impreuna cu István Réti a conceput in 1909 programul de reabilitare a activitatilor artistice pentru care a si obtinut finantarea Primariei locale: construirea noile ateliere si a localul scolii, asigurarea functionarii scolii in sezonul de iarna (in actualul Complex «Colonia Pictorilor» din str. Victoriei nr. 21); a obtinut constituirea pe langa Consiliul Primariei a unei comisii artistice pentru reglementarea problemele administrarii patrimoniului si finantarii scolii si coloniei. In 1911, a fost unul dintre fondatorii Societatii Pictorilor Baimareni, iar intre 1917 si 1927 a fost presedintele acesteia. A devenit astfel un autentic lider, iar prin autoritatea acestei calitati a fost partenerul autoritatilor administrative si culturale in timpul derularii programelor guvernului roman de finantare a scolii si coloniei intre 1919 si 1927. Creatia artistica Relativ complexa, opera sa artistica s-a asezat pe temeiuri stilistice acumulate in vremea studiilor si pe parcursul fazei timpurii a dezvoltarii Centrului Artistic Baia Mare. Din eterogena varietate de valori artistice oferita de metropolele culturale europene in jurul anului 1900, Thorma s-a apropiat vizibil de realismul lui Millet si Corbet, de naturalismul rustic cultivat de Jules Bastien-Lepage, de neoromantismul istorist si - episodic - de decorativismul postimpresionist. La fel ca si in cazul lui Réti, conceptia sa estetica este esentialmente una realista si nu mai putin conservatoare. Spre deosebire insa de Réti, creatia lui Thorma a fost mult mai sensibila la improspatari stilistice. Dincolo de avatarurile teziste ale compozitiilor istoriste si de gen, portretistica si peisagistica sa au dezvoltat un realism mai umanizat, un plein air-ism mult mai cald si colorat. In plus, experientele decorativ secesioniste si moderat postimpresioniste, sensibil mai consistente, au produs o foarte interesanta serie de peisaje in care artistul, eliberat de rigiditatea asa-zisei scheme a „stilului baimarean”, a construit forme aplatizate si succesiuni de planuri compacte, a manuit cu mare rafinament un registru cromatic decorativ, demonstrand astfel o neasteptata, dar remarcabila prospetime stilistica. Tiberiu ALEXA