Dictionar. Centrul Artistic Baia Mare Elemír Hallász–Hradil

Pictor si grafician de notorietate in arta tarii sale (n.18.04.1873 la Miskolc, Ungaria – m. 9.12.1948, Kosièe, Slovacia), Elemír Hallász–Hradil face parte dintr-o numeroasa comunitate de artisti slovaci care, vreme de mai bine de trei decenii (1896-1930), au ucenicit intr-ale artei in cadrul coloniilor organizate in Centrul Artistic Baia Mare. Impreuna cu Emil Uhl si Viktor Belányi, el a deschis pe vremea coloniilor lui Simon Hollósy seriile de tineri slovaci si cehi deveniti apoi artisti de marca, precum Marie Lanow–Prowaskowa, Eugen Kron, Edmund Gwerk, József Tivadar Mousson. Educatia artistica Dupa ce a deprins primele notiuni de desen si pictura in orasul natal, a efectuat studii libere la Viena (1892-1894). Acolo a avut un prim si decisiv contact cu arta europeana, clasica si moderna. Insa educatia profesionala, artistica si intelectuala o datoreaza in cea mai mare masura studiilor efectuate la München intre 1897 si 1901, in cadrul Scolii particulare de pictura Simon Hollósy, unde a studiat intens sub indrumarea maestrului maramuresean, precum si cu Béla I. Grünwald. Verile perioadei 1898–1901 le-a petrecut in coloniile de la Baia Mare. In 1902 si 1903 a studiat doua semestre la Academia Julian din Paris, sub indrumarea lui Jean Paul Lausens, iar in 1904 a revenit la München in cercul Scolii Hollósy, participand apoi la prima editie a coloniilor scolii hollósiene organizate la Teceu (azi Tyacevo, Ucraina). Activitatea la Baia Mare In timpul acestor sezoane de vara, 1898-1901, a studiat intens si fructuos, locuind – dupa toate probabilitatile – intr-o modesta casa minereasca situata undeva la intrarea pe Valea Usturoiului, in apropierea capatului Parcului orasenesc, acolo unde era situat celebrul „atelier” al Scolii Hollósy. Marturii documentare atesta ca Elemír Hallász–Hradil a realizat un numar considerabil de studii de atelier (portret si cap de expresie) si indeosebi in plein air. O parte a acestor lucrari – Studii de cap in carbune pe hartie – i-au fost expuse la Budapesta (in 1898 – cand se produce si debutul sau public, apoi in 1899), respectiv la Baia Mare (1899), in cadrul expozitiilor organizate de artisti si studenti participanti la coloniile baimarene. Cele dintai prezente expozitionale publice s-au bucurat de o foarte buna primire din partea criticii vremii. Totodata ele releva faptul ca atentia artistului slovac s-a indreptat, in principal, catre studiul de atelier al motivelor antropologice (cap de expresie, portretistica si – probabil – figura umana intreaga). Stim, pe de alta parte, ca el a manifestat un interes deosebit si pentru peisagistica si compozitiile figurative in plein air. De altminteri, acest din urma domeniu avea sa se dovedeasca cea mai insemnata achizitie tehnica si conceptuala dobandita la Baia Mare. Experientele plein air-iste parcurse in coloniile baimarene au marcat, decisiv, viitoarea evolutie a picturii lui Elemír Hallász–Hradil catre o sinteza plastica originala, de esenta impresionista, in care aveau sa erupa si interesante ecouri expresioniste, indeosebi in opera de maturitate a anilor 1920-1930.. Intrevazand marile calitati artistice si disponibilitatile pentru progres aratate de tanarului sau student in vremea sezoanelor baimarene, Hollósy si-a sustinut discipolul in mai multe randuri, si cu succes, pentru obtinerea unei burse de stat. Intr-un prim demers din aprilie 1899, maestrul solicita bunele oficii ale lui Elek Lippich (seful oficiului juridic in Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice de la Budapesta), in vederea obtinerii unei burse pentru Hradil. Argumentele invocate de profesor: talentul deosebit, dar si „saracia lucie” ale studentului sau. Tot in 1899, dar in noiembrie, Hollósy reitereaza solicitarea, iar discipolul obtine un mic stipendiu pe care l-a folosit apoi, in 1900, pentru cheltuieli de intretinere si studiu la München si Baia Mare. Progresia s-a petrecut firesc, lent, dar consistent. Efectul benefic pe care l-a exercitat asupra sa mediul artistic baimarean l-a facut sa revina aici si dupa despartirea lui Hollósy de Baia Mare. In 1902 Hradil petrece cateva saptamani, ca artist independent, la prima colonie temporara de vara organizata de noua Scoala Libera de Pictura de la Baia Mare. Apoi, cu prilejul organizarii Expozitiei Aniversare din august 1912, a revenit pentru o scurta sedere, aducand spre expunere mai multe studii si peisaje realizate in timpul participarilor sale la coloniile perioadei Hollósy. Tiberiu ALEXA director, Muzeul Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare»