Dictionar. Centrul Artistic Baia Mare Arthur Gargorumin Verona

Nascut intr-o familie cu filiatii macedoromane, crescut in acel „melting pot” multietnic care a fost Braila veacului al XIX-lea, Arthur Gargorumin Verona (n. 1868 la Braila – m. 1946 la Bucuresti) este una din figurile deosebit de interesante, dar si controversate, ale picturii romanesti din vremea generatiei postclasice, acea generatie care avea sa angajeze dupa 1900 dialogul cu modernismul european. Arthur Gargorumin Verona a fost congener cu o intreaga echipa de elita din care nume precum al sau si cele ale lui Kimon Loghi, Ipolit Strambu, Nicolae Vermont, Eustatiu Stoenescu ne pun astazi in fata unei curioase dificultati de receptare coerenta si pertinenta. Pe de o parte, stau „incremenitele ierarhii canonice” ale artei romanesti moderne asa cum au fost ele elaborate pe la mijlocul veacului trecut si in care acesti creatori continua sa se regaseasca la capitolul „pictori burghezi samanatoristi”! Pe de alta parte, stau valorile de comercializare in licitatiile publice din ultimii ani, care tind catre praguri „socant” de ridicate – intre 5.000 si 15.000 de euro!!! – si care ne releva o piata care pur si simplu desfide ordinea si dezordinea ierarhiilor acreditate. Prinsi intre doua repere intr-atat de contradictorii, colectionarul, istoricul si muzeograful se confrunta cu conflictualitati culturale si intelectuale de profunzime majora, a caror grabnica stingere pe temeiuri stiintifice pertinente devine o cerinta de maxima urgenta. Opera lui Arthur G. Verona reprezinta, in acest sens, un autentic „caz critic”. Absolvent al Academie militare din Viena in 1888, Verona efectueaza mai intai studii libere de pictura la Viena si in Italia. Intre 1895 si 1899, studiaza la München cu Fritz von Uhde si Simon Hollósy. Isi continua educatia la Paris, in cadrul Academiei Julian, iar in 1896 si 1897 participa la primele doua colonii temporare organizate la Baia Mare pentru studentii si artistii grupati in jurul lui Simon Hollósy si a scolii sale müncheneze. Activitatea la Baia Mare Marturii documentare disparate par sa ateste ca prezenta lui Verona la primele doua colonii temporare baimarene se circumscrie unei relatii profunde cu Hollósy, astazi aproape uitata (cf. R. Sorban, O viata de artist.Intre München si Maramures, Bucuresti, 1986, p. 62; 122; 172, 190). Si pe el il vor fi atras inspre Baia Mare personalitatea fascinanta si programul pedagogic ale mentorului, participarea la constructia unei intreprinderi de pionierat artistic in aceasta parte a Europei si, desigur, perspectiva unei inedite experiente plein air-iste. Le marturiseste implicit, dar fara echivoc, confesiunea tarzie a artistului (1939), confesiune ce ofera o remarcabila imagine a atmosferei intelectuale care a generat mai intai nasterea, iar apoi dezvoltarea istoriei Centrului Artistic Baia Mare: „Hollósy a purtat de grija lecturilor mele, mi-a atras atentia asupra lui Zola si Tolstoi, imi imprumuta carti si imi cerea sa-i vorbesc despre cele citite. M-a avertizat asupra inutilitatii dexteritatii in sine, care ii parea o primejdie. Mi-a atras atentia asupra acumularilor de observatii la anumiti scriitori si mi-a indreptat privirea asupra naturii si oamenilor. Datorita lui mi s-au deschis ochii sa vad realitatile lumii, si datorita lui am investit totdeauna simtire in ce faceam: compozitie, peisaj, figuri umane...Tot el m-a indemnat sa incerc a intelege interiorul oamenilor...” (apud R. Sorban, op. cit., p.63). Atractia exercitata de aceste valori, deopotriva artistice si existentiale, explica de ce in primavara lui 1897 Verona intrerupe studiile pariziene de la Academia Julian spre a se alatura la Baia Mare noii serii de colonisti, in calitate de “...artist... din strainatate, fost elev al scolii [lui Hollósy, originar din] Braila...”. Sunt putine date certe despre activitatea lui Verona la Baia Mare. Oricum, experientele artistice traite aici se reflecta nemijlocit in orientarea picturii sale catre o sinteza tematica, tehnica si stilistica comuna majoritatii pictorilor formati aici in vremea coloniilor temporare ale Scolii Hollósy. Asemanator multor colonisti baimareni de prima generatie, raspanditi in intreaga Europa Centrala si de Rasarit, Verona s-a straduit sa transforme exercitiile plein air–iste si schema impresionista, dintr-o experienta tehnica a surprinderii efectelor aleatorii, intr-o matrice vizuala, estetic „frumoasa”. O matrice conceputa sa includa trasaturi dominante de natura stabila, perena – si tocmai prin acestea conservatoare – ale specificului national. Apropierea lui Verona de cercul intelectual de la revista Samanatorul, condus doctrinar de tanarul - pe atunci - istoric si ideolog Nicolae Iorga, nu a fost, in consecinta, un fapt accidental, chiar daca ea avea sa provoace asocierea picturii sale de mediul cultural protraditionalist din Bucurestiul primei jumatati de secol 20. Tiberiu ALEXA director, Muzeul Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare»