DICTIONAR. CENTRUL ARTISTIC BAIA MARE 111 Szymeon Buchbinder

A fost un important si respectat membru al comunitatii de artisti polonezi care au activat la München in jurul anului 1900, izbutind sa atinga o cota de notorietate si legitimare publica datorita careia, astazi, este cuprins in galeria celor mai prestigiosi artisti münchenezi de la sfarsitul veacului al XIX-lea. Szymeon Buchbinder s-a nascut la 6 ianuarie 1853, in localitatea poloneza Radzyn Podlaski, intr-o familie de intelectuali evrei care i-a stimulat de timpuriu orientarea inspre cariera artistica. La 16 ani incepe studiul sistematic al picturii si desenului la Varsovia, intre 1873 si 1878 frecventeaza si absolva Academia de arte frumoase de la Viena, iar intre 1879-1882 studiaza la Szkola Sztuk Pieknych din Cracovia, sub indrumarea marelui artist si pedagog polonez Jan Matejko. Din 1883 efectueaza aproape doi ani de studii libere la München. Integrandu-se usor in mediul artistic local, din 1885 se stabileste definitiv in Germania, initial la München, iar din 1898 la Berlin, unde a si murit prematur in 1908, in plina maturitate creatoare. Prezenta la Baia Mare Biografia lui Szymeon Buchbinder s-a interferat cu destinul miscarii artistice baimarene in momentul si contextul major al chiar nasterii colonismului organizat in beneficiul studentilor si artistilor cercului münchenez constituit in jurul personalitatii lui Simon Hollósy. Un articol de presa locala avanseaza numele lui printre colonistii asteptati sa participe la cea dintai „calatorie de studii de vara” la Baia Mare: „Conform celor mai recente aranjamente, la inceputul lui mai sosesc cu Simon Hollósy in orasul nostru: Buchbinder, stralucit miniasturist dimpreuna cu familia sa, Károly Ferenczy…, Béla Grünwald …, iar pe langa ei vor fi si mai multi pictori rusi, polonezi, englezi, americani, germani si un indian.” (cf. „Jönnek a festõk”/Vin pictorii, in Nagybánya és Vidéke, XXII, 1896, nr. 15) Ar putea sa surprinda participarea la grupul colonist preponderent studentesc a unui artist mai varstnic decat chiar mentorul Hollósy. Cercetarea atenta a izvoarelor documentare de epoca releva insa un context care explica si justifica pe deplin o asemenea imprejurare. Preocupat sa obtina prin aranjamente personale cat mai substantiale elemente de consistenta profesionala si de imagine, Hollósy s-a orientat si catre recrutarea unui congener ce avea la München reputatia de „stralucit miniaturist”. Alaturi de alti artisti cu un prestigiu public consolidat (cu precadere maghiari – István Csók, Károly Ferenczy, Béla Grünwald, Lajos Deák Éber, Lajos Szlány; dar si cativa pictori tineri „straini” – Max Buri, Arthur G. Verona), personalitatea lui Buchbinder putea sa confere o parte din acea autoritate profesionala si recunoastere publica de care prima colonie baimareana avea nevoie pentru a se impune in fata autoritatilor, cercurilor artistice si opiniei publice. Hollóy insusi confirma ca urmarise o asemenea tinta intr-o scrisoare adresata unui functionar ministerial in guvernul de la Budapesta: „… indeosebi datorita artistilor deplin formati care au venit si au lucrat cu noi la Baia Mare am avut … acea siguranta ca aceasta initiativa sta pe o fundatie solida si va sti chiar prin lupta sa reziste si sa se fortifice.” (cf. Országos Szécsény Könyvtár, Kézirattár, Levelestar, Fond Lippich, scrisoarea din 6 martie 1897) Episodul baimarean al biografiei lui Szymeon Buchbinder se petrece in vremea deplinei maturitati creatoare, cu un an inainte ca sa paraseasca Münchenul pentru a se stabili definitiv la Berlin. Putem presupune ca si pe acest artist polonez il va fi atras la Baia Mare perspectiva contactului cu un spatiu etnic, geografic si cultural inedit. Avem toate motivele sa credem ca a activat independent de studentii Scolii Hollósy, insa detaliile privind activitatea si lucrarile realizate la Baia Mare nu ne sunt cunoscute. Creatia artistica Opera realizata de artist pana in momentul experientei sala baimarene ne infatiseaza un discurs pictural traditionalist, profund legat de specificul münchenez al picturii de gen, ce cultiva intr-adevar virtutile de maiestrie profesionala ale acelui autentic „stralucit maestru al miniaturii” despre care scria cronicarul baimarean. Particularitatile stilistice ale creatiei sale sunt cele tipice generatiei pe care o reprezinta, intim legate de asa-zisul model pictural münchenez. Pana prin anul 1890, opera lui Buchbinder poate fi incadrata intre limitele unei picturi de salon care combina scenele de gen cu subiecte anecdotice si teme istorice. O importanta schimbare s-a petrecut in ultima etapa a creatiei, atunci cand optiunile sale stilistice s-au orientat si inspre registrul tematic specific realismului plein air-ist, cel mai probabil sub impulsurile provocate de participarea la prima colonie artistica de la Baia Mare. Tiberiu ALEXA