Dictionar. Centrul Artistic Baia Mare 111 Max Buri

Produs de marca al scolii si pedagogiei promovate la München de Simon Hollósy, Max Buri aduce in „peisajul” cosmopolit al Centrului Artistic Baia Mare componenta deosebit de interesanta a culturii plastice elvetiene, dimpreuna cu un alt mare pictor helvet – Hans Emmenegger. Pe parcursul etapelor evolutiei ei, creatia lui Max Buri a evoluat de la modelul picturii de gen müncheneze spre o simbolistica modernista, receptand succesiv impulsuri stilistice venite dinspre Jules Bastien–Lepage, Leibl, Wilhelm Leibl, Gauguin, Paul Gaugain si Hodler, Ferdinand Hodler. In faza ultima a atins stadiul unei formule de sinteza, intr-o viziune mai decorativa, puternic personalizata, afiliata postimpresionismului de inspiratie gaugainiana, cu principala sursa de inspiratie fixata in sfera sociala a burgheziei rurale elvetiene. S-a nascut in 1868 in localitatea elvetiana Burgdorf, perioada de tinerete si-a petrecut-o indeosebi la Basel si a murit prematur, in plina maturitate creatoare la Interlaken, in 1915. Si-a savarsit educatia artistica la Müchnen si Paris. Dupa experienta nereusita a catorva luni petrecute, in 1886, la Academiei regala bavareza de arte plastice, s-a format profesional vreme de trei ani in cadrul Scolii particulare de pictura Simon Hollósy (1887/89), iar in final a studiat la Academia Julian din Paris (1889/93). Activitatea la Baia Mare S-a numarat printre artistii care au colonizat la Baia Mare in 1896, 1897 (si, probabil, in 1899). Marturii de epoca si evaluari istoriografice ulterioare consacra faptul ca Buri a fost mai intai de toate unul dintre studentii eminenti ai lui Hollósy, iar apoi un artist cu care fostul magistru a intretinut legaturi constante de-a lungul ultimului deceniu al secolului nouasprezece. Asa se explica prezentele pictorului elvetian la primele doua colonii de la Baia Mare. Participarea din 1896 a fost anuntata publicului baimarean pe 26 aprilie, in articolul de presa ce contine cea de a doua lista anticipativa a colonistilor (cf. „Scoala de pictura Hollósy…, in Nagybánya és Vidéke, XXII, 1896), nr. 17/26 aprilie, p. 2). A venit din Münchenul in care, din 1893, parcurgea o a doua etapa bavareza ca artist independent si expozant constant la manifestarile de la Glaspalast si Münchener Sezession, si unde – conform marturiei lui István Réti – pastra contactul cu fostul mentor „vizitindu-l pe Hollósy, din cand in cand”. Probabil ca acest contact, intretinut sistematic, a condus la o implicare nemijlocita a artistului elvetian in febrilele preparative organizatorice pentru cea dintai colonizare baimareana din 1896. Un document epistolar important (cf. Magyar Nemzeti Galéria, Adattár, doc. Nr. 8208/1955) ne aduce marturia unui Max Buri aflat in cautarea cailor de innoire artistica, investind nadejdile de implinire in solutia plein air–ista propusa prin proiectul colonismului hollósian. Mai mult, ni se da de inteles ca artistul elvetian s-a aflat in chiar miezul demersurilor de concepere si organizare a proiectului, desigur printre ceilalti „actori” la care Hollósy avea sa se refere, in 1897, evocand meritele prin care „(...) indeosebi datorita artistilor deplin formati care au venit si au lucrat cu noi la Baia Mare am avut … acea siguranta ca aceasta initiativa sta pe o fundatie solida si va sti chiar prin lupta sa reziste si sa se fortifice”. In viziunea lui Simon Hollósy, Buri este asadar asociat, de la bun inceput, grupului valoric de varf al echipelor coloniste, alaturi de principalele personalitati artistice maghiare carora, datorita expresiei introduse in circulatie prin scrierile lui István Réti, istoriografia traditionalista le atribuie statutul de „intemeietori” ai coloniei artistice baimarene. Aceasta pozitionare s-a confirmat si prin atragerea lui Max Buri la activitatile celei de a doua colonii temporare de vara, in vara anului 1897. Prezenta numelui sau in lista anticipativa, publicata pe 14 martie de saptamanalul local (cf. Nagybánya és Vidéke, XXIII, 1897, nr. 11), este un indiciu clar ca pictorul elvetian ramasese atasat pe mai departe idealurilor proiectului hollósian, consolidand aderenta sa la programul de studiu si creatie in plein air. A activat mai multe saptamani — poate pana spre sfarsitul lui august — si a realizat mai multe studii de peisaj, peisaj compozitional si de portretistica, majoritatea in plein air. Experientele dobandite in cel de al doilea sejur vor fi fost stimulatoare din moment ce, in primavara lui 1899, artistul planuia o a treia participare cu grupul münchenez largit al Scolii Hollósy. Din pacate, lista anticipativa publicata de gazeta locala in numarul din 9 aprilie nu este confirmata prin alte izvoare complementare, aceasta a treia colonizare a lui Buri ramanand, cel putin deocamdata, o posibila ipoteza de lucru. In orice caz, astazi se poate afirma ca viziunea picturala si substanta simbolica a operei picturale zamislite de Buri isi au fixate izvoarele undeva la intersectarea directiilor novatoare promovate la München, Paris si Baia Mare – adica in cele trei centre culturale majore care i-au modelat profesionalismul si identitatea creatoare. Tiberiu ALEXA director, Muzeul Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare»