DICTIONAR. CENTRUL ARTISTIC BAIA MARE 111 - EDWARD OKUÑ

Pictor, grafician si ilustrator (n. 12.09.1872 in localitatea Wólka Zerzyñska, langa Varsovia – m. 15.01.1945, Skierniewice), exponent de frunte al artei moderne poloneze si unul dintre cei mai interesanti reprezentanti ai simbolismului in spatiul Europei Centrale si de Rasarit, Edward Okuñ este o alta personalitate majora a carui biografie s-a intersectat fructuos – dar si polemic ! – cu ambianta cosmopolita a colonismului temporar introdus la Baia Mare de Simon Hollósy. Dupa studii de initiere efectuate la Vasovia si Cracovia, si-a savarsit educatia profesionala la München (1893-1897). La 30 octombrie 1894 se inscrie la Academia Regala Bavareza de Arte Frumoase sub numarul matricol 1362, in clasa de pictura a profesorului C. Raupp. Aici a fost coleg de an cu artistii romani Oskar Späthe, Octav Bancila, Kimon Loghi, Pericle Capidan, precum si cu alti viitori colonisti temporari la Baia Mare – Jakob Nussbaum, Boleszaw Sankowski, Ferenc Ács, Lazar Diamant si Ludwig von Sänger. In paralel (1895?-1897), a frecventat cursurile Scolii particulare de pictura Simon Hollósy fiind coleg, printre alti participanti la primele doua colonii baimarene din 1896 si 1897, cu Arthur Verona, Max Buri, István Réti, Konrad Krzyzanowski, Vasile Ravici, Conrad von Kardoff. Sezonul de iarna-primavara al anilor 1896/1897 il petrece la Paris. Acolo frecventeaza timp de cateva luni cursurile Academiei Julian, studiind sub indrumarea celebrilor pedagogi Benjamin Constant., Jean Paul Laurens si Robert Coulin. Activitatea la Baia Mare A sosit la Baia Mare impreuna cu sotia sa, Sofia, pe la inceputul lunii mai 1897, curand dupa casatoria lor, venind de la Paris – via München. Dupa toate probabilitatile, sotii Okuñ au locuit intr-o camera inchiriata intr-una din casele mineresti de pe Valea Rosie, undeva in apropierea parcului orasenesc. Se pare ca Edward Okuñ a desfasurat la Baia Mare o activitate intensa si fructuoasa, realizand studii de atelier (corp uman, portrete) si peisaje in plein air. Masura performantelor atinse in aceste studii avea sa fie evidentiata prin lucrarile pe care le-a prezentat in luna iulie 1897, in cadrul Primei Expozitii de Arta organizate la Baia Mare de studentii Scolii Hollósy. Valoarea deosebita a creatiilor i-a fost recunoscuta printr-un Premiu II, in valoare de 70 coroane austriece, pe care i l-a cordat Simon Hollósy. In biografia artistului polonez acest eveniment marcheaza momentul debutului sau expozitional in arena internationala. Faptul este necunoscut biografilor sai si este ignorat in lexicografia internationala. El se adauga insa unei intregi serii de asemenea debuturi internationale petrecute in urbea baimareana care contureaza un palmares inca prea putin cunoscut, dar care defineste cu precizie indisputabila zodia culturala paneuropeana sub semnul careia s-a forjat – de la bun inceput – identitatea artistica internationala a istoriei «Centrului Artistic Baia Mare». Un portret baimarean redescoperit? Nu cunoastem cu precizie cum vor fi aratat aceste lucrari realizate de Okuñ la Baia Mare. Muzeul din Bytom detine insa un splendid portret de femeie datat „circa 1900” si care ne-ar putea oferi unele indicii. Frapeaza in primul rand analogiile de ordin tehnologic cu alte studii cunoscute, realizate de studenti si artisti „baimareni” in era coloniilor hollósiene si care inregistreaza principiile maestrului armean: constructia cromatica bazata pe contrastul armonic al perechii complementare rosu/verde; capul de expresie psihologizant si modelul rafinat al carnatiei faciale; pensulatia in tuse late si framantate, ce valoreaza suprafetele picturale in mod alternat – cu zone in pasta rugoasa intercalate printre zone lise. Apoi se impune atentiei insasi retorica stilistica pe care o ilustreaza, o retorica circumscrisa in mod vizibil acelui model estetic de sinteza atat de caracteristic artei baimarene de inceput, asa cum este el ilustrat si in creatiile lui Károly Ferenczy, Oszkár Glatz, Béla I. Grünwald: realism de tip plein air-ist; tehnica de factura moderat impresionista; tipologii motivice antropomorfe de filiatie naturalista – personaje comune reprezentative pentru un mediu cultural mixt rural–urban, tipologie frusta a frumosului feminin, recuzita motivica de tip etnografic. Or, in temeiul unui asemenea „tipar” stilistic si daca tinem cont de datarea foarte relativa la care recurg specialistii polonezi („circa 1900”), mi se pare firesc ca plasam cronologic Portretul de tanara in etapa de tinerete a studiilor lui Okuñ: adica inaintea cristalizarii viziunii sale de maturitate, o viziune de esenta simbolista ale carei linii directoare erau deja deplin coagulate la 1900, asa cum ilustreaza perfect Autoportretul cu sotia (Muzeul National din Poznan), lucrare realizata de artist chiar in anul 1900. Cu alte cuvinte, cred ca datarea poate fi „impinsa” cu cativa ani mai devreme. Adica tocmai in perimetrul anilor 1896-1897. Pe cine a portretizat artistul? Foarte probabil o tanara taranca. Si – de ce nu? – poate o tanara romanca din zona Baii Mari, a carei expresivitate rustica va fi fost valorificata ca model de catre Simon Hollósy in cadrul sedintelor de studiu efectuate de studentii sai „baimareni”. Va fi fost realizat acest portret la Baia Mare? Perfect posibil. Poseda el macar o filiatie stilistica in raport cu specificul primilor ani ai artei „scolii de la Baia Mare” ? La aceasta intrebare raspunsul nu poate fi decat afirmativ. Cu siguranta, lucrarile pentru care Okuñ a fost onorat cu acel Premiu II in 1897 vor fi relevat calitati si caracteristici similare. PREMIILE - ETERNA SUPARARE A ARTISTILOR ! Din pricini ramase obscure (cauzate de un incident petrecut in legatura cu sotia sa, ori poate tocmai de decernarea acestui premiu?), Okuñ a intrat intr-un conflict grav cu un alt student–colonist, Lazar Goldstein. Imprejurarea este evocata de Béla I. Grünwald intr-o scrisoare din 1900 adresata lui István Réti, si este mentionata evaziv in urmatorul document intocmit de Hollósy la 21 septembrie 1897: „Domnului Okuñ – fost membru al Scolii [de pictura Hollósy] i-a fost acordat Premiul al II-lea [in valoare] de 70 de coroane. El nu a acceptat premiul iar cu aceasta ocazie a parasit scoala fara sa achite taxa de scolarizare cuvenita pe doua luni. Pentru acoperirea acesteia, conducatorii Scolii au retinut 24 forinti din valoarea premiului ce i-a revenit (…). Totodata domnului Okuñ si sotiei sale le-a fost ridicat dreptul de a folosi biletul de transport cu reducere pe calea ferata [n.n. – bilete finantate de Primaria baimareana]. Rezulta ca dupa un sezon de studii de 2 luni, Okuñ a parasit precipitat colonia temporara de la Baia Mare pastrand, probabil, amintiri nu tocmai placute despre acest episod al biografie sale. De altfel, se pare ca aceasta imprejurare conflictuala l-a determinat pe Okuñ sa rupa definitiv cu Scoala Hollósy. In amintita sa scrisoare, Béla I. Grünwald lasa sa se subinteleaga ca incidentul a marcat puternic atmosfera din sanul scolii de vreme ce, la reintoarcerea la München, au fost necesare eforturi de durata pentru a-i readuce pe ceilalti cursanti in acelasi atelier cu Lazar Goldstein. Fara a descrie faptele, formularile textului insinueaza prezumtia ca o parte semnificativa a responsabilitatilor ii vor fi revenit lui Goldstein. In orice caz, participarea lui Edward Okuò la colonia baimareana din 1897 si calitatea lucrarilor realizate de artistul polonez aflat, atunci, la inceputul unei remarcabile cariere, nu au ramas fara ecouri la Baia Mare. Cateva lucrari au patruns in colectii particulare baimarene. Dintre ele, un Studiu de peisaj a fost detinut de medicul Ferenc Herzinger. Aceasta piesa avea sa-l readuca pe Edward Okuñ in atentia mediului artistic baimarean in august 1912, cand ea a fost inclusa in ampla Expozitie aniversara dedicata implinirii a 15 ani de la intemeierea coloniei de arta. Tiberiu Alexa director, Muzeul Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare»