Diarium Academicum Septentrionis

·        2015. La Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române se editează volumul V din colecția Memorii, La taină cu diavolul de Radu Ciuceanu (Președinte al INST). Prefața este semnată de istoricul Constantin Buchet de la Consulul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (născut la 22 iulie 1969 în Baia Sprie, Maramureș). Sub titulatura Între bestiar și martirologie. Amintiri din iad, intern și internațional și paradigma reeducării, textul este o analiză incisivă, profundă, pertinentă și socratică a cărții, cu trimiteri firești la trăirile și zbuciumul „profesorului și mentorului” în anii devastatori de ciumă roșie. Folosirea unor sintagme rar-întâlnite, dar reflexiv-congruente cu realitatea face din textul Prefeței cea mai reușită oglindă poliedrică în care se pot reflecta marile adevăruri ale unei vremi nu demult apuse, dar care a lăsat în viața unora substanțiale „urme ale Răului”. Formulele „închisoarea ca spațiu satanic”, „frescă demonică”, „memoriile de detenție ca gen literar-istoric”, „experiment odios cu inspirații sovietice”, „un cronicar al temniței cu acribie benedictină”, „fizionomiile și apucăturile sadice ale torționarilor”, „amfiteatrul terorii dimensionat de straturile de deținuți”, „pendularea între bestiar și martiriu” etc. reușesc, alături de referințele culturologice și viziunile iconologic-scripturale, să confere textului Prefeței o aură de superbie analitică, iar pentru profesor și mentor un complinium identitar. Mulțumim prietene Radu Ciuceanu! Felicitări confratelui Constantin Buchet!

·        11 iunie 1934. Din Borșa de la „Directorul Școalei, învățător Ioan Vlad”, pleacă o ultimă scrisoare spre Ion Mușlea, directorul Arhivei de Folclor a Academiei Române. Probabil că și-a continuat „culegerile”, dar corespondența suplimentară nu s-a păstrat.

·        28 ianuarie 1938. Densitatea materialelor epistolare primite și trimise de Ion Mușlea este demonstrată și de Scrisoarea din această dată, adresată Directorului Liceului „Gheorghe Șincai” Baia Mare în care se derobează de atribuția de a întocmi o „fișă de pensiune” pentru dl Laurențiu Nemeș.

·        9 decembrie 1942. Directorul Arhivei de folklor a Academiei Române, Ion Mușlea îi expediază Directorului Liceului teoretic de băieți Sighet o scrisoare detaliată cu privire la recoltarea unor creații populare de către elevii școlii în timpul vacanței de iarnă. Interesul marelui folclorist se centrează pe piesa populară Adam și Eva și pe zona satelor din Maramureș, Năsăud și Someș.

·        8 august 2015. În „Graiul Maramureșului”, Gheorghe Pârja scrie în pagina de cultură: Aniversare. D. R. Popescu și piticii din Rozavlea. „Îi port o prețuire aparte – scrie gazetarul – de pe când era redactor șef la revista «Tribuna» pentru sprijinul acordat tinerilor prozatori care debutau la Editura Dacia, cu gânduri de încurajare din partea derepeului pe ultima copertă”. Piesa Piticul din grădina de vară a pornit de la o întâmplare adevărată. Iar piesa Piticii cărunți, publicată în volum în 2006 a pornit de la Povestea piticilor din Rozavlea, pe care autorul o reiterează. Iar piesa are și mesaje mult mai profunde, decât însăși „povestea”. „D. R. Popescu pledează pentru depășirea Insuficienței rațiunii și Lauda demenței. Autorul mărturisea că piesa nu a prea citit-o nimeni și nu a jucat-o nici măcar un teatru. Mă întreb și eu (zice Gh. Pârja n.n.): de unde actori pe măsura subiectului? Oricum, un subiect cu reședința și în Maramureș a fost dramatizat, de marele scriitor”.

·        25 august 1936. Directorul Arhivei de folklor clujene, profesorul Ion Mușlea formulează unele precauții metodice în culegerea folclorului dintr-un sat matern, Rona de Sus, în scrisoarea sa adresată învățătorului M. V. Marina.

·        8 septembrie 1936. Mihai Marina trimite lui Ion Mușlea răspunsurile culese la chestionarele V și VII, din comuna Rona de Jos (comună eminamente românească)!

·        7 noiembrie 1936. Ultima scrisoare trimisă de directorul Ion Mușlea învățătorului M. V. Marina „Confirmăm cu bucurie primirea Caietului Dv. cu răspunsurile la chestionarele V și VII și vă mulțumim”.

·        2 februarie 1933. Învățătorul Ioan Vlad (născut la 4 iunie 1909 în Isvarna-Dolj), a funcționat din 1 noiembrie 1927 la Breb, în Maramureș. De aici îi scrie Domnului Director Ion Mușlea, răspunzând chestionarului I și recomandându-l pe învățătorul Mihail Gogota, din Hărnicești și pe Vasile Berci din Călinești.

·        22 februarie 1933. Răspunsul directorului Ion Mușlea este încurajator pentru Ioan Vlad, învățător în Breb. Cu multe mulțumiri.

·        14 aprilie 1933. O nouă epistolă, tot procedural-metodică, de la Ioan Vlad (Breb) lui Ion Mușlea (Cluj).

·        25 aprilie 1933. Răspunsul lui Ion Mușlea trimis învățătorului Ioan Vlad din Breb-Maramureș este însoțit și de „un exemplar din întâiul nostru Anuar, ca o răsplată pentru culegerile de până acum și ca o încurajare pentru cele viitoare. În articolul despre «Țara Oașului», puteți vedea și ce fel de materiale se pot culege, chiar fără chestionare”.

·        5 iulie 1933. Confirmare de primire de la Ion Mușlea pentru răspunsul la chestionarul VI trimis de Ioan Vlad din Breb.

·        1 septembrie 1933. Încă o confirmare de la Ion Mușlea pentru încă un set de materiale folclorice trimise din Breb de învățătorul Ioan Vlad.

·        29 septembrie 1933. Ioan Vlad îl informează pe Ion Mușlea că a fost mutat ca învățător la Borșa-Gârla, județul Maramureș, dar că ar vrea să continue colaborarea.

·        Ianuarie-februarie 1949. În „Revista de folclor”, An IV, nr. 1-2, Mihai Pop publică articolul Câteva observații privind cercetarea folclorului contemporan. În care tratează și tema la modă „creația nouă”. El mai scrie că în vara anului 1958 a făcut împreună cu Boris Marcu (folclorist muzical), Mihai Pârvănescu (inginer de sunet), Pavel Ruxăndoiu (asistent universitar), Constantin Popescu (fotograf) și o echipă de cercetare la care au antrenant și trei studenți (Constantin Cîrstoiu, Sanda Galopenția, Radu Răiutu). Investigațiile s-au făcut țintit într-o zonă petroliferă din Oltenia – unde construcția socialistă biruise deja și concepția despre lume a oamenilor trebuia să fie schimbată.