Dialoguri virtuale / Viitorul pe care îl trăim (a șasea parte)

Întrebare: Care este jalonul din PNRR?

Răspuns: În PNRR există acest jalon: elaborarea strategiei de hidrogen, la care am început să lucrăm. Deci, pot să vă asigur că nu suntem chiar așa excluși din discursul european. Într-adevăr, suntem întârziați cu multe investiții. Dacă aveam acele investiții despre care vorbeați, Tarnița și 3 și 4 de la Cernavodă – era extraordinar acum. Nu am fi avut probleme nici pentru Moldova. Mergem în direcția care trebuie, numai că despre ce am vorbit am justificat de ce nu merge, de ce nu le închidem ireversibil, total și pentru totdeauna, capacitățile acum, deși ele sunt trecute în calendarul din planul de restructurare și care a fost inițial în ordonanța de urgență. Ne luăm totuși o marjă de prudență să vedem cum trecem iarna aceasta. Și-o iau toate statele membre. Discursul este în linie cu ce se întâmplă la nivel european”.

Î.: Ce ați înțeles din spusele doamnei director?

R.: Nu am înțeles ce idei, ce concepție a vrut să transmită doamna director general la acel moment. O parte din discurs s-a vrut o replică la poziția și întrebările formulate de Otilia Nuțu, care încerca să înțeleagă de ce la Ministerul Energiei nu se mizează și pe un alt model al viitorului, în care arhitectura sistemului energetic să favorizeze producția de energie regenerabilă cât mai aproape de locul de consum, în locul investițiilor în mari centrale pe gaze și pe transportul energiei la mari distanțe, cu toate problemele legate de echilibrare date de lipsa capacităților de stocare de sistem și, mai nou, și de lipsa marilor consumatori.

Î.: Vreme trece, vreme vine și ajungem în 2024; și ce citim în presa economică?

R.:  „Din record în record negativ. Și pentru energia electrică tranzacționată sâmbătă în Piața pentru Ziua Următoare (PZU) cu livrare duminică asistăm la prețuri negative. Astfel, prețul orar al PZU cu livrare duminică este negativ în opt intervale orare ale zilei, în perioada cu radiație solară maximă, așa cum ne-am obișnuit deja în ultimele weekenduri. În intervalul cu prețul negativ de - 283 lei/MWh al zilei de duminică va intra energie electrică în rețeaua românească prin mecanismul de cuplare al piețelor spot, la o putere de circa 1.000 MW, iar cea mai mare  parte din ea va trece de la noi în rețeaua bulgară, spre care avem un export fizic prin PZU cuplat la o putere de 886 MWh. (…) în ciuda consumului mic, puțin peste 4.000 MWh instantaneu, România importă  așadar energie pentru că, pe fondul prețurilor negative, cine a putut să reducă puterea livrată a făcut-o pentru a nu ajunge în situația de a vinde în PZU cantități mari.

Centrala nucleară de la Cernavodă a fost la ora respectivă principala sursă internă de generare de energie electrică mergând la puterea obișnuită, de aproape 1.400 MWh (probabil plătind ea pentru a i se prelua o parte din energie întrucât reactoarele nu prea pot fi oprite), urmată de hidrocentrale și de parcurile fotovoltaice, dar și acestea din urmă și-au redus producția. Termocentralele clasice, atât cele pe cărbune cât și cele pe gaze, aproape că nu mai contează, la puteri livrate de circa 300 MWh”.