Dialoguri virtuale / Viitorul pe care îl trăim (a patra parte)

Întrebare: Acest model incumbă o structură schimbată a serviciilor aferente și o asumare de către beneficiar – din diverse motive. Care sunt acestea?

Răspuns: Cost mai redus, creativitate, dorința de a se menține activ etc. – a unui rol în ciclul „producție – consum”, mult mai mare decât cel de simplu consumator. Beneficiarul care este „producător – consumator” accesează sisteme descentralizate de educație și perfecționare, interacționează într-o rețea cu alte entități domestice similare (alți „producători – consumatori”) cu care este complementar, vrea și știe să protejeze mediul economisind resurse sau reciclând și este foarte dornic să fie cât mai sustenabil în micro-mediul pe care și l-a creat. Altfel spus, protejarea mediului și a climei este intrinsecă economiei și societății viitorului și nu ar necesita o reglementare pozitivă.

Î.: Cum a evoluat societatea?

R.: Doar că societatea nu a evoluat neapărat în acest mod. Globalizarea, relocarea producției, dorința societăților emergente de a traversa aceleași etape în dezvoltarea lor, ca și economiile avansate (arderea etapelor nu le trezea încredere) nu au adus acel viitor mai aproape de prezent. Schimbarea de model către economia și societatea informațională nu a fost, nu este văzută ca inexorabilă.

Doar că urgența climatică, transformată în deziderat al acțiunii politice globale, impune: știm că avem soluții, tehnologic vorbind, trebuie să le punem în practică; trebuie să grăbim procesul, să schimbăm baza de resurse, să schimbăm structura producției industriale, să revizuim complet modelul pe care se bazează transporturile, trebuie să ajutăm oamenii să-și realizeze aspirațiile, stabilizându-i și ajutându-i să aibă în casele și comunitățile lor tot ce și-ar putea dori pentru a fi în același timp utili, ocupați și satisfăcuți de serviciile pe care le pot accesa (educație, cultură, servicii medicale, entertainment și altele).

Î.: Pachetul Green Deal gândit de Comisia Europeană este un exemplu de reglementare pozitivă care pleacă invers, de la urgența climatică, pentru a forța economiile și societatea europeană să se transforme în sensul pe care îl întrezărea, cu o altă logică, Alvin Toffler. Ce făcut Uniunea Europeană în acest sens?

R.: „Directiva UE privind clădirile verzi a fost adoptată de statele membre, acestea fiind acum obligate să pună la punct inclusiv planuri naționale de renovare a clădirilor. Textul, care intră acum în legislația UE, își propune să pregătească fondul de locuințe al Europei pentru zero net până în 2050 și cere renovarea clădirilor publice și private cu performanțe energetice proaste. Țările UE vor trebui să-și prezinte planurile până în 2026 pentru a obține o reducere între 20% – 22% a consumului de energie pentru clădiri rezidențiale până în 2035, 55% din câștiguri provenind din renovarea a 43% dintre clădirile cu cele mai slabe performanțe energetice.