Dialoguri virtuale / Uniunea Europeană o piatră grea (a unsprezecea parte)

Întrebare: Cu toate acestea, încă în 1976, economistul și filozoful politic austriaco-britanic Friedrich Hayek (1899-1992) a arătat că cea mai bună modalitate de integrare monetară a Europei este concurența liberă a monedelor europene (și chiar cu alte monede publice sau private, care ar urma să fie create). Se regăsește astfel ideea că integrarea europeană trebuie interpretată nu ca un proces de uniformizare, ci, dimpotrivă, ca un proces de concurență și, deci, de diversificare.

Răspuns: Analiza lui Hayek își păstrează intactă actualitatea, deoarece o problemă stringentă la ora actuală este a ști dacă „moneda digitală” (electronică, numerică, virtuală etc.), la a cărei apariție lucrează inclusiv BCE, este o nouă formă de monedă sau doar un mijloc de gestionare a formelor monetare consacrate, în speță euro.

Î.: Fără îndoială, este mult mai eficient să se utilizeze o singură monedă în procesul schimbului. Însă, nu aceasta este problema esențială, ci, dacă moneda europeană unică, odată creată, este o monedă de calitate, adică una a cărei putere de cumpărare nu este erodată de inflație.

R.: Din fericire, această cerință este îndeplinită de moneda unică europeană: deși au existat momente în care inflația a fost relativ ridicată, rata medie a inflației în zona euro a fost de 2,21% în perioada de la crearea sa (1991) și până în prezent.

Î.: În etapa premergătoare creării euro, adepții concepției centraliste și uniformizatoare cu privire la Europa au afirmat că o monedă unică va permite realizarea unei creșteri economice mai rapide și o mai mare stabilitate economică și financiară.

R.: Într-adevăr, după crearea monedei unice, UE a făcut față mai bine crizelor. Șocurile economice recente (criza financiară din 2008-2009, pandemia COVID-19, criza energetică, consecințele economice ale războiului din Ucraina etc.) ar fi fost, probabil, mult mai grave, dacă nu ar fi existat UEM și stabilitatea monedei europene unice. În perioadele critice, existența unei monede unice de bună calitate a fost, într-adevăr, esențială pentru coordonarea răspunsurilor țărilor UE la consecințele economice și sociale ale acestor crize.

Î.: S-a afirmatcă apartenența unei țări la zona euro va permite politicii monetare europene să contribuie la rezolvarea problemelor bugetare naționale. Criza datoriei externe a Greciei, dar și cazul altor state din zona euro, care nu și-au îndeplinit obligația de a-și limita creșterea datoriei publice anuale la 3 % din PIB-ul anual și cea totală la 60 % din PIB (Spania, Portugalia, Italia, Irlanda etc.), au determinat organismele europene să adopte o serie de măsuri financiare în scopul sprijinirii euro, printre care acordarea de garanții și credite în valoare totală de 750 miliarde euro.

R.: Este vorba despre o sumă exorbitantă și despre măsuri ce încalcă grav statutul BCE, care, conform „Tratatului de instituire a unei Constituții pentru Europa”, este independentă față de orice stat și față de orice politică. Se învederează astfel că o monedă unică de bună calitate nu este un mijloc suficient pentru construirea unei Europe centralizate și „armonizate”, adică uniformizate.