Dialoguri virtuale / Uniunea Europeană o piatră grea (a patra parte)

Întrebare: Piața unică europeană constituie o zonă de liber schimb importantă pentru România, al cărui comerț exterior se desfășoară în proporție de aproape 75% cu țările membre UE. La ce se poate spera?

Răspuns: Se poate, deci, spera că aceste schimburi constituie, prin însăși amploarea lor, un important factor de contracarare a reticențelor grupurilor de interese: chiar dacă unii producători autohtoni se opun procesului de liberalizare a comerțului exterior, alții beneficiază de noile debușee externe, iar consumatorii pot cumpăra bunuri diverse, de bună calitate și cu prețuri mai mici. Deși perdanții și câștigătorii participării la piața unică europeană nu sunt neapărat aceiași, la nivelul de ansamblu al economiei, există, deci, o anumită compensare între câștiguri și pierderi, iar balanța înclină în favoarea majorității cetățenilor români.

Î.: Se constată că, încă de la aderarea României la UE în 2007, mulți producători autohtoni s-au plâns că vor fi eliminați de concurența străină și că acest lucru înseamnă „pierderea independenței economice”, „transformarea țării în colonie”, „exploatarea resurselor naturale de către străini” ș.a.m.d. În ultimul timp, propaganda suveranistă, anti-UE și în favoarea protecționismului chiar s-a intensificat în România, fiind alimentată de politicieni și jurnaliști aflați în slujba diverselor grupuri de interese, afectate, printre altele, de consecințele războiului din Ucraina?

R.: Avantajele participării la piața unică europeană sunt însă suficient de mari și de clare pentru a menține sprijinul unei importante părți a populației pentru libertatea schimburilor cu străinătatea, astfel încât revenirea României la protecționismul și autarhia din perioada comunistă pare exclusă.

Î.: Care sunt efectele pozitive ale concurenței?

R.: Ignorarea, chiar și de către unii economiști profesioniști, a efectelor pozitive ale concurenței se explică prin aceea că tratarea teoretică a acestui subiect nu exclude interpretări eronate și recomandări de politică economică contestabile.

Î.: La nivel teoretic, există ceea ce se numește „teoria concurenței perfecte”, conform căreia concurența este „perfectă”, dacă există un mare număr de producători, care produc toți același bun, cu aceleași metode și în aceleași condiții de producție?

R.: Dacă aceste criterii nu sunt îndeplinite – de exemplu, dacă există un singur producător (monopol) –, apare riscul ca el să profite de „puterea sa de piață”, exploatând cumpărătorii prin practicarea unui preț mai mare decât „prețul concurențial”.