Dialoguri virtuale / Uniunea Europeană o piatră grea (a noua parte)

Întrebare: Ce se înțelege prin cuvântul integrare?

Răspuns: Cuvântul „integrare” este folosit, deci, pentru a desemna două realități diferite, ceea ce dă naștere la numeroase confuzii, de care profită, de fapt, antieuropenii, al căror număr este în creștere, inclusiv în România. Într-o primă accepțiune, integrarea implică întărirea concurenței, adică unificarea piețelor naționale; în a doua accepțiune, termenul presupune, dimpotrivă, limitarea concurenței, deoarece desemnează un proces de atenuare a diferențierii activităților economice impus de forurile europene și acceptat de guvernele naționale.

Î.:  Care a fost logica creării CEE?

R.: După cum se știe, CEE a fost creată din rațiuni esențialmente politice. Părinții săi fondatori au considerat că responsabil pentru izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a fost naționalismul și au dorit sincer să evite repetarea unui asemenea cataclism. Obiectivul lor final a fost, deci, crearea unei națiuni europene.

Î.: Sunt prejudecăți în prezent?

R.: Edificarea acestei națiuni se confruntă cu prejudecata epocii moderne că problemele economice sunt primordiale în raport cu toate celelalte probleme sociale și politice și că transferul puterii de decizie spre instituțiile europene poate crea o națiune europeană. Cu alte cuvinte, se crede, în general, că unificarea economică va duce, mai devreme sau mai târziu, la unificare politică. Însă, întreaga istorie postbelică arată că, spre deosebire de piață, politizarea vieții economice exacerbează conflictele. Rămâne de văzut dacă actuala fază de reformă a UE – inclusiv preconizata modificare a tratatelor – va conduce la crearea unei federații europene.

Î.: Care sunt modalitățile de armonizare a politicilor economice?

R.:  1.Fiscalitatea și legislația; 2) Uniunea monetară; și 3) Uniunea bancară.

Î.: Una din temele cel mai frecvent discutate în legătură cu integrarea economică europeană este armonizarea fiscalității. Majoritatea comentatorilor consideră că buna funcționare a pieței unice europene implică „egalizarea condițiilor concurenței”, în particular, armonizarea fiscalității?!

R.: Este absurd ca, într-o economie de piață liberă, „condițiile concurenței să fie armonizate”, astfel încât toți producătorii dintr-un anumit spațiu geografic să producă exact în aceleași condiții, adică având exact aceeași structură a costurilor. Această absurditate subminează, de fapt, toate propunerile de „armonizare a condițiilor concurenței”.