Dialoguri virtuale / Uniunea Europeană o piatră grea (a doua parte)

Întrebare: Acest principiu, numit „principiul avantajului comparativ”, a fost enunțat încă de economistul englez David Ricardo (1772-1823) și constituie unul din elementele fundamentale ale teoriei schimbului internațional.

Răspuns: Această teorie (numită și „teoria specializării internaționale” sau „teoria avantajului comparativ”) este o aplicație a teoriei generale a diviziunii muncii, specializării și schimbului, în cazul particular în care oamenii locuiesc în țări diferite.

Î.: În ce constă teoria?

R.: Ea constă într-un sistem de raționamente și concluzii deduse logic din ipoteza că ființa umană este rațională: dacă omul este capabil să-și stabilească scopurile, el poate, de asemenea, să-și gândească acțiunile, astfel încât să atingă obiectivele respective. De exemplu, să decidă dacă este sau nu interesat să facă un schimb de bunuri cu alt om. Astfel, faptul că doi oameni (sau două grupuri de oameni) decid liber să efectueze un act de schimb se explică prin aceea că ambii cred că obțin un avantaj. Faptul că cei doi parteneri se află în țări diferite nu modifică cu nimic aspectul fundamental al situației, anume că ambii câștigă prin schimb, ceea ce justifică, indubitabil, libertatea schimburilor, inclusiv între locuitorii unor țări diferite.

Î.: Fiind dedusă logic din ipoteza raționalității acțiunii umane, teoria schimbului internațional nu poate fi infirmată și, de aceea, constituie unul dintre elementele cele mai solide ale științei economice?

R.: Această teorie ar trebui, deci, să inspire toate deciziile de politică economică și să convingă pe toată lumea că mondializarea (globalizarea) este necesarmente benefică. Instituirea protecționismului în diverse părți ale lumii și în diverse epoci arată, însă, că lucrurile nu stau așa. Acest aparent paradox se explică prin cel puțin două cauze: ignoranța și interesele pe termen scurt ale diverselor categorii și grupuri sociale.

Î.: Ignoranța se află adesea, fără îndoială, la originea atitudinilor pro protecționiste atât ale politicienilor și comilitonilor lor, cât și ale simplilor cetățeni, care nu înțeleg că ei sunt cei care suportă costurile izolării de lumea exterioară?

R.: Și este surprinzător de constatat că chiar și unii economiști români mai tineri, formați în perioada postcomunistă, care nu au fost expuși, deci, propagandei în favoarea modelului economic autarhic al regimului ceaușist și au auzit, cu siguranță, pe băncile facultăților, de principiul avantajului comparativ, se lasă seduși de lozinci ca „securitate alimentară (energetică)”, „produse românești”, „patriotism economic” etc.