Dialoguri virtuale / Uniunea Europeană o piatră grea (a cincea parte)

Întrebare: La fel ca orice teorie generală, teoria concurenței perfecte descrie o situație ipotetică, nu lumea reală. Cu alte cuvinte, ea este un model explicativ, nu o fotografie a realității.

Răspuns: A spune că există concurență „perfectă” nu înseamnă că producătorii încearcă să fie identici sub aspectul metodelor de producție și al caracteristicilor bunurilor pe care le oferă spre vânzare, ci, dimpotrivă, că fiecare caută să producă și să vândă produse mai bune și mai ieftine decât alții, astfel încât să realizeze un volum de vânzări cât mai mare. Însă, producătorii pot atinge acest obiectiv doar în măsura în care sunt liberi să intre pe piață și să decidă cu privire la diverse aspecte ale procesului lor de producție.

Î.: Pentru a fi concurență – perfectă sau imperfectă –, este necesar să existe libertatea de intrare pe piață, respectiv ieșire, în caz de eșec.

R.: Dacă se acceptă această condiție de care depinde existența concurenței (ceea ce este logic necesar), rezultă o serie de concluzii.

Î.: Care sunt acestea?

R.: În primul rând, un important efect pozitiv al concurenței este apariția unui puternic stimulent pentru diferențiere (a nu face ca alții). Concurența determină, deci, producătorii să fie inovativi și să încerce să se diferențieze unii de alții, ceea ce constituie sursa avantajelor schimbului liber și un important factor de creștere economică. De altfel, dacă un producător este foarte inovativ – și este motivat să fie așa din cauza concurenței –, el are necesarmente o cotă de piață de 100%, deoarece este primul care lansează un nou produs. Or, considerată exclusiv la nivelul generalizator al teoriei concurenței perfecte, o asemenea situație este nefastă. În realitate, în cazul unui singur producător-inovator, departe de a-i exploata pe cumpărători, el le oferă binefacerile inovației: creștere economică și bunăstare. Este adevărat că există și monopoluri dăunătoare, însă acestea sunt doar cele impuse prin constrângere, mai precis prin constrângerea legală a statului. De aceea, legislația antitrust nu ar trebui să demanteleze decât monopolurile statului, ce apar și subzistă ca urmare a interzicerii concurenței.

Î.: Definirea concurenței cu ajutorul criteriului libertății intrării și ieșirii de pe piață oferă instrumente analitice valoroase pentru tratarea problematicii integrării economice a României în UE.

R.: Această abordare permite înțelegerea motivului pentru care ideea, frecvent exprimată actualmente în discursul public din România, că mondializarea (globalizarea) determină „standardizarea” modurilor de viață și a culturilor și, deci, pierderea „identității naționale” este discutabilă.