Dialoguri virtuale / Trei decese suspecte în lumea bancară occidentală

Întrebare: Omenirea este „informată” mai ales cu „bagatele mondene” care sunt savurate de foarte multă lume, trecând neobservate adevăratele evenimente care în mod real îl afectează pe fiecare dintre noi, indiferent ca trăiesc în emisfera nordică sau sudică?!

Răspuns: Este cu mult mai digerabilă o ştire despre o „fustă scurtă”, decât de ce se întâmplă în acea lume în care se „fabrică”, ceea ce lipseşte marii majorităţi: „banul”.

Î.: Într-adevăr lumea bancară occidentală a pierdut în doar câteva zile, ale acestui an, trei personalităţi marcante. Care sunt aceştia şi în ce condiţii au murit?

R.: Un răspuns imediat este că nu au murit din cauza sărăciei. Este vorba de directorul executiv de la Deutsche Bank, Bill Broeksmit, 58 de ani, găsit mort în locuinţa sa din Chelsea, SV-ul Londrei la 26 ianuarie, vicepreşedintele cu operaţiuni tehnologice ale JP Morgan Chase & Company, Gabriel Magee, 39 de ani care a murit după ce ,, a căzut” de la sediul său din Londra, în 28 ianuarie şi economistul-şef de la Russell Investments şi fost economist la US Federal Reserve, Mike Dueker, 50 de ani, găsit mort la marginea unei autostrăzi ce duce la Tacoma Narrows Bridge din statul Washington, la 31 ianuarie.

Î.: Ar fi vreo legătură între cele trei decese?

R.: Am fost învăţat că atunci când vrei să afli o ştire adevărată să nu o cauţi pe prima pagină a ziarelor, ci undeva, într-o casetă mică furişată printre ştiri sportive sau oferte de produse ieftine.

Cam în această situaţie se află răspunsul la întrebarea pusă. Se cunoaşte că anul trecut doi martori din cadrul JP Morgan au mărturisit că banca lor manipulează pieţele aurului şi argintului, iar aceasta a condus la anunţul uluitor din prima parte a lunii februarie 2014 că cea mai mare bancă din Europa, Deutsche Bank, s-ar retrage de la aşa-zisa fixare corespunzătoare a preţului aurului şi argintului, pentru ca autorităţile de reglementare europene să investigheze manipularea preţurilor metalelor preţioase de către băncile occidentale. Spus mai simplu, aurul care ar trebui să reprezinte garanţia reală a banilor care circulă pe pieţe nu reflectă, în prezent, efortul depus în realizarea valorii adăugate ci este rezultatul unor „inginerii financiare”, adică se fabrică la o înţelegere. încălcându-se prin aceasta cele mai elementare reguli ale pieţei, respectiv a cererii si a ofertei