Dialoguri virtuale. Științele economice în context metafizic

 Întrebare: Chimia cunoaște principiul numit „stabilizarea topologică a sarcinilor”, o „lege” care implică obligația ca moleculele să formeze, prin asamblare sisteme stabile, aminoacizii. Aceștia, la rândul lor, se vor asambla pentru a forma primele înlănțuiri prețioase vieții: peptidele. Conform aceluiași proces, apar primele molecule azotoase din care se va naște codul genetic. Cum puteau acele molecule să se reproducă? 

Răspuns: Tocmai am văzut că aminoacizii din care erau formate „ascultau” de un ordin precis. Trebuia, deci, ca aceste celule primare să învețe să „recopieze” acest lanț. Cum s-a putut petrece acest lucru? Cum aminoacizii au putut elabora planul propriei lor construcții? Niciuna din aceste operațiuni nu putea să aibă loc la întâmplare. Numai o Inteligență transcendentă a putut crea materia și viața.

Întrebare: Dacă densitatea inițială a Universului s-ar fi îndepărtat cât de puțin de la valoarea lui critică pe care o avea la 10-35 secunde după explozia originară, Universul nu s-ar fi putut constitui. Sau de am ridica cu 1/100 intensitatea forței nucleare nu am lăsa nicio posibilitate nucleelor de hidrogen să rămână libere; în acest caz nu s-ar mai combina cu atomii de oxigen pentru a produce apa indispensabilă nașterii vieții.

Răspuns: Așa cum arată savantul Igor Bogdanov, „și calculul probabilităților pledează în favoarea unui univers ordonat, minuțios reglat, a cărui existență nu poate fi zămislită la întâmplare”. În acest sens, matematicienii au programat niște mașini generatoare de numere aleatorii. „Legile probabilității, continuă Igor Bogdanov, arată că aceste mașini ar trebui să calculeze timp de miliarde de miliarde de miliarde de ani, adică pe o durată aproape infinită, până când ar putea să apară o combinație de numere comparabile cu cele care au permis ivirea Universului și a vieții. Altfel spus, probabilitatea matematică pentru ca Universul să fi fost zămislit de către întâmplare este practic nulă”.