Dialoguri virtuale. Științele economice în context metafizic

 Întrebare: Fizica cuantică demonstrează că materia poate să apară din vid cu condiția ca să fie injectată o cantitate suficientă de energie. Ce spune Grichka Bogdanov?

Răspuns: „De aceea prin extensie, afirmă Grichka Bogdanov, este îngăduit a presupune că, înainte de marea explozie originară, un flux de energie incomensurabilă a fost transferat în vidul inițial, antrenând o fluctuație cuantică primordială din care avea să se nască Universul nostru”.

Î.: Dar atunci de unde vine această cantitate imensă de energie de la originea exploziei?

R.: „Există un singur răspuns, arată Jean Guitton: De la oceanul energiei nelimitate, de la Creatorul Universului”. Dacă nu se poate înțelege ce se ascunde în spatele „zidului”, aceasta se întâmplă tocmai pentru că, așa cum afirmă în continuare Jean Guitton, „legile fizicii își pierd puterea în fața tainei absolute a lui Dumnezeu și a creației”.

Î.: Dacă fizicienii afirmă că diferența dintre lumea organică și lumea minerală, dintre ceea ce este viu și ceea ce este inert constă în aceea că prima este mai bogată în informație decât a doua, atunci ne punem întrebarea de unde vine această informație? Prin ce „întâmplare” anumiți atomi s-au apropiat între ei pentru a forma primele molecule de aminoacizi? Și prin ce „întâmplare” aceste molecule s-au unit pentru a conduce la acest edificiu atât de complex numit ADN? Sau, ca și biologul Franțois Jacov, ne întrebăm „Cine a elaborat planurile primei molecule de ADN care va permite primei celule vii să se reproducă? Cum se explică toate acestea fără o cauză primordială, inteligentă și transcendentă? Fizicienii postulează clar intervenția unui Principiu organizatoric transcendent materiei.

R.: Unul dintre cei mai mari biochimiști actuali, premiatul Nobel în chimie, Ilya Prigogine, demonstrează că totul nu este nimic altceva decât ordine generală. El a ajuns la această concluzie sprijinindu-se pe rezultatul unei experiențe numită de fizicieni „a lui Benard”. Experiența este simplă: în condițiile încălzirii unui lichid, moleculele acestuia se organizează, se regrupează într-un mod ordonat pentru a forma celule hexagonale oarecum asemănătoare cu elementele unui vitraliu. Această organizare l-a uimit pe Prigogine. Pentru ce și cum apar aceste „celule” din apă? Ce anume poate să provoace nașterea unei structuri ordonate în sânul haosului? Concluzia este simplă: Universul are o axă, un sens. Iar acest sens profund se găsește în interiorul lui însuși, sub forma unei Cauze transcendente.