Dialoguri virtuale. Științele economice în context metafizic

 Întrebare: Cum a putut fi deschisă din partea științei posibilitatea întâlnirii cu religia? A fost necesar doar ca știința să-și recunoască propriile limite pe drumul spre cunoașterea realității înconjurătoare?!

Răspuns: Primul și cel mai important act al gândirii metalogice constă, așadar, în a admite că există limite ale cunoașterii științifice. Granițele care străjuiesc realitatea sunt imposibil de depășit și realitatea, în profunzimea ei, nu poate fi cunoscută științific.

Întrebare: Vă rog să dați câteva frânturi din analizele și concluziile cercetătorilor fizicii și, mai ales, ai fizicii cuantice.

Răspuns: În acest scop, s-a luat ca referință cartea „Dumnezeu și știința”, o carte a dialogului constructiv dintre doi savanți ruși – frații Grichka și Igor Bogdanov – și filosoful creștin francez Jean Guitton. „Conform fizicii moderne, ne spune savantul Grichka Bogdanov, Universul s-a născut dintr-o explozie gigantică ce a provocat expansiunea materiei (Bing Bang). Galaxiile, acești nori alcătuiți din sute de miliarde de stele, se îndepărtează unele de altele tocmai sub presiunea acestei explozii originare”. Dacă astrofizica a putut descrie ce s-a întâmplat după explozia originară – după primele miliardimi de secundă care au urmat creației Universului, adică la IO’43 secunde după explozie, nimeni nu poate spune ce se întâmplase înainte. „Într-adevăr”, spune același savant, „fizicienii nu au nici cea mai mică idee despre ce ar putea explica apariția Universului. Ei pot să urce până la IO’43 secunde, dar nu și mai sus”. Ei se izbesc aici de faimosul „zid al lui Plank”, numit așa pentru că celebrul fizician german a fost primul care a semnalat că știința nu poate să explice comportamentul atomilor în condițiile în care forța de gravitație devine extremă. În universul minuscul de atunci, calculat de fizicieni ca fiind de IO’33 cm, gravitația nu avea încă nicio planetă, nicio stea sau galaxie asupra căreia să-și exercite puterea; totuși acea Forță era deja acolo. Gravitația ridică, așadar, o barieră de netrecut pentru orice investigație. Iată, prin urmare, limita extremă a cunoașterii științifice, sfârșitul călătoriei raționale spre origini.