Dialoguri virtuale / Societatea bunăstării

Întrebare: Fiindcă se tot vehiculează ideea unei modificări structurale în învăţământ, care este modelul utilizat în ţările scandinave?

Răspuns: Legislaţia surprinde două aspecte: Ce trebuie să ştie un elev care urmează o şcoală şi cum este organizat învăţământul. Se pleacă de la principiul că trebuie să cunoşti limba ţării în care locuieşti. Daca stai mai mult de şase luni într-o ţară, trebuie să urmezi o şcoală.

Materiile se împart în două categorii: „societatea şi limbi” care cuprinde: limba ţării, clasele 1-9; engleza, clasele 4-9; istoria, clasele 3-8; ştiinţele sociale, clasa 9-a; religie, clasele 1-9. O altă categorie cuprinde „ştiinţele creative”; sport, clasele 1-9; muzica, clasele 1-6; artele plastice, clasele 1-5 şi lucrul manual, clasele, 4-7.

Pentru latura de sănătate: se asigură finanţarea funcţionării spitalelor, plata  subvenţionată a medicamentelor, se tratează orice suferinţă, se finanţează campanii speciale de prevenţie.

Pentru latura pieţei muncii: instruirea este gratuită, există consiliere pe linia afacerilor, funcţionează reguli clare în domeniul ergonomiei, igienei muncii şi protecţiei muncii.

Latura învăţământului: finanţarea din surse locale sau centrale a funcţionării, şcolilor generale, liceelor şi universităţilor.

Latura culturală: finanţarea funcţionării arhivelor, bibliotecilor şi muzeelor, producţia de film, creaţii muzicale şi teatru, susţinerea unor artişti, scriitori, mass-media, reprezentanţii culturii autohtone din străinătate.

Î.: Care sunt concluziile generale despre construcţia unui asemenea stat?

R.: Cetăţenii acestor ţări nu fac economii, decât, eventual, pentru concedii, fiindcă statul îţi asigură existenţa pe tot parcursul vieţii; nu sunt de acord cu cumpărarea de către cetăţenii străini a imobilelor; au simţul proprietăţii individuale destul de dezvoltat, însă manifestă şi sentimente de colectivism, îndeosebi generaţia „flower power”; se încearcă să se menţină acelaşi standard de viaţă, indiferent de poziţia socială; imigranţii sunt trataţi în bloc, indiferent de unde vin.

Î.: Ce să înţelegem din acest interviu?