Dialoguri virtuale / Revoluția Industrială - à rebours (ultima parte)

Întrebare: Termodinamica creșterii Avuției Națiunilor!

Răspuns: Luată în ansamblu, civilizația poate fi privită ca un exemplu de emergență vie care consumă o matrice de materie și energie. Pentru civilizație, „hrana” include materii prime precum apa, lemnul, cimentul, cuprul și oțelul. Energia potențială este conținută în combustibilii fosili, combustibilii nucleari și energiile regenerabile. Rețelele civilizaționale sunt drumurile noastre, căile de navigație, legăturile de comunicare și relațiile interpersonale.

Î.: Să oferim câteva concluzii...

R.:  Avuția Națiunilor este rezultatul Energiei Națiunilor.

Reducerea forțată sau încurajată a consumului de energie de către guverne pe baza îngrijorării reale sau imaginare privind schimbarea climei este periculoasă. Trecerea forțată de către guverne la surse regenerabile și subvențiile acordate acestor surse crește costul energiei și scade stimulentul pentru găsirea unui echilibru rezonabil între costuri și eficiență pentru nevoile noastre energetice, pentru că alegerea a fost eliminată din ecuație.

Ceea ce ar trebui să motiveze răspunsul nostru la schimbarea climei este ceea ce ne-a adus în această situație: dorința noastră de a ne bucura de avuția pe care ne-a oferit-o și ne-o oferă în continuare tehnologiile energetice inventate în Revoluția Industrială. Energia este bunul care ne permite, printre multe altele, să ne protejăm de vicisitudinile naturii și să trăim vieți specific umane. Iar cele mai multe dintre beneficiile de care ne bucurăm astăzi au fost posibile datorită exploatării combustibililor fosili. Copiii noștri ar trebui să se bucure și ei de o abundență energetică mai mare decât noi, nu mai mică, și fără să fie nevoiți să trăiască într-un regim de austeritate și abstinență.

Din păcate, deal-urile „verzi” pe care visează să le implementeze oficialii guvernamentali, unii cercetători, activiștii și mass media care susțin agenda climatică propusă de IPCC împing societățile occidentale spre austeritate energetică. Ni se cere să raționalizăm consumul de energie fosilă până când sursele cu emisii zero, subvenționate din greu, vor înlocui partea fosilă din bugetul energetic mondial.

Argumente teoretice și numerice sugerează că, atunci când ratele de creștere ale civilizației, exprimabile în termeni economici și energetici, se apropie de zero, civilizația devine fragilă în fața unor externalizări precum dezastrele naturale, iar riscul care apare este accelerarea colapsului.

Nu vom reuși să oprim încălzirea globală, cel puțin în timpul vieții noastre. De aceea, ar trebui să ne întrebăm ce ar însemna limitarea suficientă a încălzirii pentru a ne susține viața și civilizația pe o durată cât mai lungă.  Răspunsul are mai puțin de-a face cu politicile și acordurile climatice, cu propaganda incontinentă a activiștilor și mass media ori înfometarea energetică. În schimb, dezvoltarea economică, a cărei componentă esențială este energia, rămâne cea mai solidă formă de adaptare climatică pentru mulți oameni, deoarece le oferă protecție împotriva riscurilor și capriciilor produse de dezastrele naturale sau perturbările climatice.