Dialoguri virtuale. Revoluția Industrială - à rebours (a patra parte)

Întrebare: Deci?

Răspuns: Cu alte cuvinte, energia, ca și banii, nu este niciodată lăsată pe masă. Nu există o limită evidentă pentru creșterea bunăstării noastre, iar energia ne oferă mijloacele necesare. Istoria post-James Watt arată în mod concludent că, pe urmele lui Jevons, creșterile eficienței energetice nu reduc, ci cresc consumurile energetice ale națiunilor. Prin urmare, ce se întâmplă cu economiile occidentale după anul 2007 nu are legătură cu reducerile cererii de energie. Economiile sănătoase, precum oamenii sănătoși, au un apetit puternic. Dacă unui medic i s-ar prezenta un pacient care nu mănâncă suficient, el nu l-ar felicita pentru eficiența dietei sale, ci s-ar îngrijora mai degrabă de prezența unor posibile afecțiuni fizice și mentale subiacente. Similar, dacă observăm o economie înfometată energetic, ar trebui să ne îngrijorăm și să ordonăm un control imediat și amănunțit.

Î.: Atunci, care este cauza reală a prăbușirii consumului de energie în Occident?

R.:  Într-un studiu publicat recent, Europe’s Green Experiment: A costly failure in unilateral climate policy, dr.  John Constable avansează o ipoteză interesantă: scăderea consumului este rezultatul direct al costurilor extrem de ridicate ale politicilor climatice pentru adoptarea unei producții de energii regenerabile inferioare din punct de vedere termodinamic și a consecințelor lor neintenționate, dar de anvergură.

Î.: Dați câteva exemple...

R.: Schema de comercializare a certificatelor de emisii din UE i-a costat pe consumatori aproximativ 78 de miliarde de euro în perioada 2013 – 2021 și continuă să adauge aproximativ 17 miliarde de euro pe an la facturi. Subvențiile pentru energia din surse regenerabile au costat consumatorii din UE 27 aproximativ 770 de miliarde de euro în perioada 2008-2021 și continuă să adauge aproximativ 69 de miliarde de euro pe an la facturi.

Î.: Ce s-a întâmplat în Statele Unite?

R.: În contrast cu UE, Statele Unite au cheltuit pe subvenții doar 120 de miliarde de euro din 2008 până în 2018, fiind astfel un jucător relativ minor. Dar cheltuielile mai reduse indică o situație mult mai acceptabilă pentru populație decât în țările de peste Atlantic.

Î.: Ce se întâmplă cu productivitatea producției de energie electrică?

R.: O analiză suplimentară arată că productivitatea producției de energie electrică s-a prăbușit, factorul de încărcare a sistemului scăzând de la un nivel adecvat de 56% în 1990 la un nivel îngrijorător de ineficient și scump de 37% în 2020. Datele UE arată că prețurile la energie au fost în mod constant peste media G20 din afara UE, de exemplu prețurile la energia electrică pentru gospodării au fost cu 80% mai mari, iar prețurile la energia electrică industrială au fost cu 30% mai mari, o diferență care se datorează în mare parte politicilor climatice. Efecte similare se regăsesc atât în ceea ce privește prețurile la gazele naturale, cât și la combustibilii pentru transport.