Dialoguri virtuale / Povestea Francului elveţian

Răspuns: Ceva similar cu situaţia din Statele Unite ale Americii, este principala ramură economică a acestei ţări.

R.: De pe o zi pe alta Banca Elveţiei (SNB ) a decis o puternică apreciere a francului în faţa principalilor competitori: euro şi dolarul american.

Î.: Înseamnă că nici bancherii nu se mai ţin de cuvânt, fiindcă afirmaţiile anterioare sunau altfel?!

R.: Într-adevăr, cu câteva zile în urma acestui eveniment, numărul doi al Băncii Naţionale a Elveţiei declara că fixarea plafonului de 1.2 în faţa euro este o măsură cheie a SNB.

Î.: În asemenea situaţii, pieţele valutare reacţionează nervos. Ce s-a întâmplat în acele zile?

R.: După un efect de pendul care a dus cursul de schimb EUR/CHF de la 1.20 la sub 0.9, cursul s-a stabilizat la valori uşor peste 1.

R.: Întreaga societate elveţiană a reacţionat întrucât:

- Exportatorii elveţieni sunt primii afectaţi, pierderile exportatorilor se estimează că ar putea urca la 5 miliarde de euro/an;

- Dobânda negativă anunţată de Banca Centrală a Elveţiei va fi transmisă şi către clienţi, care vor primi fie dobânzi zero, fie chiar vor trebui să plătească bani pentru a depozita bani în băncile elveţiene;

- Depozitele în băncile elveţiene şi în franci vor fi din ce în ce mai scumpe;

- Bursa din Elveţia a scăzut într-o singură zi cu peste 6% şi a contaminat negativ şi alte burse din Europa.

R.: Afectarea vine pe două căi: bancare şi cele comerciale. Pe cale bancară suferă deţinătorii de contracte denominat în franci elveţieni. Afirmaţiile sunt contradictorii, unii afirmau în acele zile că ar fi circa 150.000 de români cu credite ipotecare în franci, pentru care ratele se scumpesc semnificativ. Pe parcurs, numărul acestora reducându-se la 15.000 de persoane.