Dialoguri virtuale / Povestea febrei aurului

Întrebare: O perioadă interesantă a fost cea a cri­zei de la finele deceniului trecut. În aceasta horă am intrat şi noi. Ce s-a întâmplat în realitate?

Răspuns: Nu mai este un secret, se cunoaşte că în perioada 2007 – 2009 s-au transferat în Europa titluri de valoare „toxice” din America, în valoare de 5085 miliarde de dolari. Titlurile de valoare „toxice” sunt cele care nu pot fi transformate în bani, deci nu au nicio valoare reală. Atunci, José Manuel Durão Barroso, om politic portughez, fost prim-ministru și minis­tru de externe al Portugaliei, care din 2004 avea funcția de președinte al Comisiei Europene a chemat statele Uniunii Europene şi a distribuit sub formă de cote, preluarea acestor titluri de valoare „toxice”. Acest lucru servea la faptul că dacă o bancă nu poate să-şi achite datoriile faţă de altă bancă, fiindcă ele deţineau doar titluri „toxice”,  atunci banii necesari să fie plătiţi din banii rezultaţi din impozitele cetăţenilor, respectiv din bani pu­blici. Vă mai aduceţi aminte de ceva tăieri de salarii şi cât pe ce de pensii ?

Î.: Nu atunci a izbucnit şi criza Greciei?
R.: Atunci s-a pus capac şi situaţiei Greciei, care a preluat cca. 250 miliarde de euro în titluri „toxice”.

Î.: Se ştie că valoarea aurului oscilează şi uneori chiar foarte mult. Cum se stabileşte această valoare?
R.: În fiecare zi, la City of London, la orele 11.00 se adună reprezentanţii celor mai importante bănci. Ei afirmă că după consultarea mai multor bănci, neprezente la întâlnire, stabilesc valoarea unciei de aur, în cadrul LIBOR (dobânda tranzacţiilor inter bancare a băncilor londoneze ). Dar s-a descoperit şi au urmat sancţiuni foarte mari, de mai multe miliarde de dolari, inclusiv în SUA, fiindcă cei care au stabilit aceste valori au fost corupţi.

Î.: Se întrevede o altă rezolvare a situaţiei existente?
R.: Se pare că o parte din elita financiară mondială agreează un alt sistem financiar, respectiv unul bazat pe aur adevărat. S-ar dori acest sistem pentru a frâna posibilitatea tipă­ririi banilor neacoperiţi, astfel banii şi-ar relua funcţia pentru care au fost gândiţi. Aşa s-ar opri cercul inflaţionist actual. Sistemul actual al dolarului pare că este spre apus. Nu se poate fugi din el pe căile clasice de până acum, respectiv pe calea războiului. Din această cauză, cele mai multe state încearcă să adune aur fizic.

Î.: Şi acum pentru încheiere ce să reţinem?
R.: Este în derulare un proces de regândire a întregului sistem mondial monetar. Semnalele sunt date de către statele naţionale care încearcă să-şi recupereze aurul fizic sau să-şi facă rezerve de aur fizic. Rezerva de aur a Africii de sud este în mâna chinezilor şi India a intrat într-un delir de acumulare de aur. Toţi bănuiesc că şi actualul dolar va ajunge să fie măturat cu mătura, aşa cum am măturat şi noi, leul românesc, la începutul anilor ’50 . Leul nostru este dependent de dolar, dar suntem în situaţia de graţie că am reuşit să ne păstrăm moneda naţională. Prin jocuri ale Băncii Naţionale leul este relativ stabil. Problema este până când?