Dialoguri virtuale / Parcă se vede o luminiţă la capătul tunelului

Întrebare: Cunoscând aceste detalii se poate da o formulare mai aplicată a fenomenului!?

Răspuns: Consumul colaborativ, ca fenomen, este o categorie de înţelegeri cu caracter economic în care participanţii au acces în comun la bunuri şi servicii. Acesta diferă de sistemul actual, unde fiecare participant este singurul proprietar al bunului sau serviciului consumat. Adeseori acest model este posibil folosind tehnologia şi comunităţile P2P.

Altfel spus, suntem obişnuiţi ca atunci când facem mămăliga să avem „noi’ toate resursele necesare a face produsul: lingura, oala, făina de mălai, focul etc. Consumul colaborativ permite realizarea mămăligii şi în condiţiile în care o resursă îţi lipseşte, dar altuia îi prisoseşte definitiv sau nu are nevoie de ea la acel moment. Dar pentru aceasta îţi trebuie informaţia. Poate unii tremură de frica revenirii economiei centralizate. Să nu le fie frică. În sistemul consumului colaborativ, proprietatea privată este sfântă, spre deosebire de economia de schimb centralizată, unde se tinde spre desfiinţarea ei.

Î.: O mică istorie legată de acest fenomen ar fi binevenită?

R.: Diferitele modalităţi de operare în cadrul economiei colaborative izvorăsc din cele mai vechi instincte umane: de cooperare, de a împărţi, de generozitate, dorinţe individuale şi flexibilitate. Aceste modalităţi includ trocul, datul cu împrumut de bani sau bunuri, schimbul în natură, închiriatul, dat de cadouri, sau donaţii precum şi forme de proprietate în comun cum ar fi cooperativele.

Multe din cele mai populare modele sunt bazate pe ceea ce se numeşte „piaţă bilaterală” care este o piaţă unde o platformă online este construită şi întreţinută de cineva (companie, organizaţie, guvern)  cu scopul de a facilita activităţi economice colaborative. Majoritatea platformelor sunt construite folosind tehnologia informaţiei.

Î.: Dacă există pieţe online care folosesc acest model?