Dialoguri virtuale / Oile şi economia

Întrebare: Acest interviu se reali–zează în zilele premergătoare prezentării în Parlament a Legii salarizării unice. Este ştiut că sunt forţe politice care critică propunerea legislativă şi avertizează asupra consecinţelor stabilităţii bugetare a României. Chiar aşa o fi?

Răspuns: Secretul succesului băncilor internaţionale şi al acţionarilor acestora se explică prin faptul că au creat şi ştiu să utilizeze instrumentele îndatorării sta­telor şi societăţii în ansamblul ei. Statele, în general, cheltuiesc mai mulţi bani decât sumele provenite din venituri. Din această cauză  sunt nevoite să apeleze la credite. Sumele împrumutate provin de la consorţiile bancare sau de la băncile private internaţionale. Ar avea posibilitatea ca însăşi statele să emită monede însă aceste emisiuni trebuie să ţină seama de rezultatele economiei reale, să fie proporţionale cu acestea. A doua posibilitate de acoperire a deficitului este mărirea obligaţiilor populaţiei către stat, prin impozite şi taxe suplimentare. Acest lucru nu este acceptat din motive poli­tice. Deci, statele democratice au ajuns pe o pistă în care acestora li s-a îngăduit să se mişte într-o plajă extrem de strâmtă, respectiv cele fiscale. Şi astfel statele îşi pierd încet suveranitatea monetară, care este instrumentul cel mai eficient al unei guvernări.
Î.: În zilele acestea aţi auzit de cerinţe care vizau într-un fel moneda româ­nească?
R.: Aşa printre dinţi, cum se obişnuieşte astăzi să se spună marile adevăruri, se afirmă că o şansă de aderare a României la spaţiul Schengen ar fi adoptarea cât mai rapidă a monedei euro. Practic este manifestarea îngrijorării creditorilor noştri faţă de incapacitatea ţării noastre de a returna împrumuturile contractate. Dar tot printre dinţi să spunem că într-un fel s-ar bucura fiindcă creditele se pot ros­togoli, dar cu costuri mai mari decât cre­ditele iniţiale. Cei care ştiu, ştiu să tragă bani şi de pe urma bolnavilor şi a morţilor.

Î.: Care sunt concluziile acestui interviu?
R.: Dacă dorim să fim etichetaţi că vorbim „corect politic” atunci ar trebui să fim aplaudaţi că am devenit datori. Să fim aplaudaţi că luptăm din răsputeri să ne încadrăm în deficitul bugetar de trei la sută din produsul intern brut, că vom face tot posibilul să renunţăm la moneda noastră în favoarea euro. Dacă dorim să fim criticaţi pentru folosirea „limbajului de lemn” atunci tot ce am afirmat mai înainte pozitiv să fie citit cu negaţii.