Dialoguri virtuale / Oile și economia

(partea a doua)

Întrebare: În diferite colocvii sau scrieri se tot aminteşte de forţele care gestio­nează diverse intervenţii ale unor supraputeri?!
Răspuns: Se vorbeşte de forţe care din umbră guvernează lumea şi care nu apar pe terenul politicii, care sunt legate de puterea financiară transnaţională. Unii oameni de ştiinţă şi politicieni numesc această putere „puterea părerilor” şi faţă de care guvernelor li se recomandă să fie ascultătoare, în caz contrar riscă sanc­ţiuni financiare, economice sau politice. Aceste forţe le veţi găsi în literatură şi sub denumirea „Internaţionala finan­ciară”, care doreşte să funcţioneze în ţările puternic dezvoltate economic.
Poate merită să menţionăm că această ocultă financiară a funcţionat, s-a implicat şi înainte şi după aşa-zisa Revoluţie comunistă din 1917, din Rusia.
Un citat, în acest sens, a unui renumit gânditor, Oswald Spengler, merită să-l amintim: „Nu este nici proletar şi nici mişcare comunistă care să nu procedeze în interesul banilor şi care să nu meargă pe calea trasată de puterile financiare, cale care să nu fi fost aprobată de aceştia”. Am ţinut la acest citat fiindcă Spengler moare în 1936. Deci nu-i nimic nou sub soare.

Î.: Pe parcursul ultimilor 200 de ani, structurile statale au suferit modificări majore. Au apărut, în locul multor mo­narhii, statele naţionale, au fost trasate alte graniţe şi totuşi puterea financiară a rămas, ba chiar s-a consolidat. O referire în acest sens ar fi interesantă?!
R.: Se observă că în ultimi două sute de ani, treptat, au dispărut casele regale împreună cu dinastiile tradiţionale ale aristocraţiilor naţionale şi, paralel cu aceasta, intră în istorie dinastiile financiare, se constituie aristocraţia financiară care treptat, prin cartelurile financiare, preiau controlul vieţii politice, iniţial numai în anumite state, ca pe urmă să devină un areal transnaţional, pentru ca astăzi să devină globale.

Î.: Care sunt secretele formării dinastiilor financiare?
R.: Secretul se ascunde în formarea mo­nopolurilor financiare. Făuritorii dinastiilor  şi urmaşii acestora au conştientizat că guvernele au nevoie de resurse financiare, din care pot să tragă într-o situaţie de urgenţă.
Monopolurile financiare au conştientizat faptul că este bine ca aceste credite să le acorde din fondurile lor proprii şi astfel treptat puteau deveni superiorii regilor sau preşedinţilor care se împrumutau, aceştia fiind obligaţi să le satisfacă do­rinţele. Astfel, pot să intervină în nominalizarea persoanelor conducătoare şi să intervină în procesul de aducere a deciziilor. În acest fel dinastiile succesive ale acestor carteluri financiare au reuşit să controleze tot mai multe state, devenind o structură globală, şi pot controla soli­citările de împrumuturi ale guvernelor.