Dialoguri virtuale / Maramureşenii şi afacerile (ultima parte)

Î.: Care sunt concluziile studiului?

R.: Sunt concluzii interesante şi se diferenţiază această apetenţă spre afaceri între mediul urban şi cel rural. Desigur, cifrele pot ascunde, la o interpretare simplă, neadevăruri. Nu este adevărat că în mediul rural se fac afaceri mai puţine decât în mediul urban. Cifrele acest lucru ar arăta. Dimpotrivă, cei de la oraşe ar trebui să înveţe de la cei de la sate, cum trebuie să-ţi câştigi existenţa din propria-ţi iniţiativă. Este marea chemare adresată orăşenilor să înţeleagă că a căuta loc de muncă pe la diferite instituţii nu este o soluţie viabilă, cel puţin în prezent.

Î.: Analiza a pornit de la numărul de locuitori raportat la numărul firmelor existente în judeţ.

R.: Este o statistică foarte interesantă şi care demitizează anumite prejudecăţi. De exemplu, s-ar putea crede că apetenţa spre a face afaceri a băimărenilor este cea mai mare din judeţ. Nu este adevărat, ordine ar fi, cu referire la mediul urban: Tăuţii Măgherăuşi, Baia Mare, Ulmeni, Târgu Lăpuş, Sighetu Marmaţiei, Baia Sprie, Şomcuta Mare, Seini, Vişeu de Sus, Borşa, Cavnic, Săliştea de Sus, Dragomireşti.

Î.: Dar în mediul rural?

R.: Cele mai multe iniţiative le au, în ordine: Recea, Săcălăşeni şi Ocna Şugatag. Iar cu cele mai puţine iniţiative sunt comunele: Strâmtura, Bocicoiu Mare şi Cupşeni.

Î.: Care ar fi explicaţia acestei situaţii?

R.: Explicaţia poate fi şi de ordin cultural dar şi instituţional. Cultural ar fi reflexul educat pe parcursul deceniilor, că statul este singurul care trebuie să rezolve problemele existenţiale ale cetăţenilor. Motivul instituţional este generat de reconversia forţei de muncă greşit făcută, “permisivitatea” afacerilor ilicite, oferta limitată şi neimplicantă a cererilor pe piaţa muncii etc.

Î.: Ce se poate concluziona ?

R.: Noi avem câteva zicale care se potrivesc şi în această situaţie. De exemplu: Bunul Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi pune în traistă.