Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Dialoguri virtuale / Maramureşenii şi afacerile
(prima parte)
Întrebare: La jumătatea anului merită să ne întrebăm cum a evoluat în 2012 economia judeţului?
Răspuns: Nu s-a redresat. De altfel, nici nu avea de ce să se redreseze, întrucât nu s-a întâmplat nimic semnificativ pentru ca să avem rezultate superioare perioadelor anterioare.
Î.: Daţi măcar un indiciu care să confirme cele afirmate.
R.: Indicatorul sintetic nu este reprezentat întotdeauna de mărimea producţiei realizate într-o anumită perioadă, ci reflexul acesteia în privinţa plăţii obligaţiunilor către stat, întrucât deciziile prioritare devin chiar existenţiale. De exemplu, în Maramureş, sumele strânse din asigurările sociale de sănătate au rămas sub pragul prognozat.
Î.: Acest lucru nu se datorează cumva unor limite prognozate prea ambiţios?
R.: Este posibil. Dar dacă s-a întâmplat acest lucru, atunci problemele sunt mai grave, întrucât întreaga construcţie bugetară se pune sub semnul întrebării, fără să ţinem seama de influenţa negativă asupra funcţionării întregului sistem de sănătate. Poate este momentul să repetăm un fapt afirmat de câţiva ani: Maramureşul consumă mai mult decât produce. Fenomenul este generalizat: România consumă mai mult decât produce.
Î.: Suntem mai risipitori decât alţii?
R.: Nici vorbă. Este rezultatul consumurilor de “competenţe” în total alte direcţii decât cerinţele minime ale populaţiei.
Î.: Se poate prezenta şi un alt exemplu de indicator care caracterizează nivelul de trai?
R.: Desigur. Încasările din accize. Accizele reprezentând, aşa-zisa, “taxă de lux”, adică un produs care se consideră că nu este în toate cazurile necesar existenţei cotidiene. La noi, în această categorie intră ţigările, carburanţii, cafeaua, băuturile alcoolice. Cred că simpla lor enumerare provoacă multora stări de anxietate.
Î.: Această situaţie nu se reflectă şi pe piaţa forţei de muncă?
R.: Bineînţeles că se manifestă. Deşi, privind indicatorul care circumscrie gradul de ocupare/neocupare a forţei de muncă, şomajul, se poate afirma că suntem într-o situaţie favorabilă, însă dacă te situezi în viaţa reală, atunci adevărul este cu totul altfel.
Veşnicele explicaţii, de genul, la alţii este şi mai rău, cred că nu astâmpără nevoile nimănui.