Dialoguri virtuale / Luminiţa de la capătul tunelului

Întrebare: Întrucât politicile monetare sunt vitale în derularea proceselor economice, iar aderarea României la zona euro reprezintă un „vis”, care pare tot mai îndepărtat, ce ne determină să fim reticenţi în intrarea în acel club?

Răspuns: În zona euro nu se mai poate devaloriza moneda, pentru a restabili unele echilibre. Nu mai ţii controlul asupra politicilor monetare. Din această cauză reformele se fac înaintea aderării la zona euro, deci în faţa noastră este încă un drum lung, plin de incertitudini.

Î.: Banca Naţională a României are un rol covârşitor în realizarea acestui deziderat. Ce s-a făcut în această direcţie?

R.: Banca Centrala Europeană, condusă de Mario Draghi, a avizat proiectul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului care extinde competenţele Băncii Naţionale a României de a adopta măsuri de stabilizare în cazurile în care există o ameninţare la adresa stabilităţii financiare din perspectiva protecţiei deponenţilor şi/sau menţinerea încrederii publicului în sistemul bancar. Este altceva faţă de salvarea instituţiilor bancare şi a întreprinderilor de credit.

Î.: Ce fac alte state?

R.: Unele se consideră atât de puternice încât afirmă că pot să trăiască de pe pieţe, cu precădere cea internă.

Î.: Care este baza afirmaţiei ideatică şi practică a afirmaţiei de mai sus?

R.: Rolul primordial al sectorului privat în economia naţională.

Î.: Şi la noi există această conjunctură?

R.: Din păcate – NU - întrucât am fost obligaţi prin decizii politice să ne transformăm din slujbaşi la stat în întreprinzători, fără a avea mijloacele de producţie necesare unui proces de producţie independent.

Astfel că, deşi ne-a fost dictat de către alţii că acest transfer se va realizează în trei ani, realitatea a dovedit-o că este un proces generaţional, de cultură antreprenorială, care durează decenii. Deci, înlocuirea s-a făcut nu atât prin verdictul forţelor pieţei, ci mai mult prin decizie politică, pe baza prezumţiei că sectorul privat este mai bun decât sectorul de stat.

Î.: Dacă sectorul de stat este practic desfiinţat, cum vedeţi economia României din perspectiva sectorului privat?

R.: Un transfer halucinant de la stat la privat a avut loc în 20 de ani printr-o violenţă neîntâlnită. Sectorul economic de stat s-a subţiat până la o contribuţie de numai 7% din PIB. Sector privat face acum legea. Cu toate acestea, România a rămas tot subdezvoltată, tot în coada Europei în orice clasament şi cu productivitatea muncii tot în zona retrogradării. A pierdut peste 4 din 8 milioane locuri de muncă, iar săracii ei hălăduiesc cu milioanele în bejenie naţională.