Dialoguri virtuale / Istoria cametei

(partea a cincea)

Întrebare: Cum a luat naştere simbolul?
Răspuns: În vechime stăpânii pretindeau de la supuşi dări sub forma unor produse sau animale. Cantităţile strânse conduceau la probleme de logistică soluţionabile doar prin construcţia de depozite sau grajduri tot mai mari. Situaţia nu putea trena, din aceas­tă cauză trebuia să se găsească simboluri care să înlocuiască forma materială a dărilor pretinse. Aşa au luat naştere diferite forme ale banilor. Dările erau folosite de stăpâni pentru ca să-şi susţină propriile războaie sau să poată administra propriul teritoriu.

Î.: Este pericol în cazul existenţei mono­polului asupra banilor?
R.: Banul a fost creat pentru a fi un intermediar, şi nu un scop în sine, fără de care eco–nomia nu poate să funcţioneze. Dacă cineva, o instituţie sau o persoană, reu­şeşte să treacă sub propria stăpânire / monopol reglementarea circulaţiei mone­tare, fabricarea banilor, reglementarea do­bân­zilor, pune mâna pe o putere incre­dibilă.
Situaţia de monopol este amplificată în momentul în care acest simbol, banul, este raportat la un etalon rar, respectiv aurul. Într-un interviu anterior, am discutat, pe această temă, despre înţelegerea de la Bretton Woods.
În situaţia în care cineva devine posesorul majorităţii cantităţii de aur, cei care au nevoie de credite, îndeosebi aflaţi în situaţii limită,  sunt obligaţi să-l apeleze, bineîn­ţeles, obligându-se să-i restituie suma îm­pru­mutată şi dobânda aferentă.

Î.: Este o istorie interesantă privind Franţa post Revoluţie?!
R.: Franţa a fost în perioada premer­gă­toare revoluţiei din 1789 ţara cu cea mai nu­me­roasă populaţie din Europa, cca. 20 mi­lioane de locuitori şi era deosebit de bogată.
Într-o perioadă scurtă de timp Franţa devine înglodată în datorii întrucât cei ajunşi la putere hotărăsc ca simbolul valo­rii să fie aurul. Dar aurul era în mâna acelor grupuri de interese care se ocupau şi până atunci cu cămătăria şi nu a marilor avuţi de până atunci, destinatorii de castele, bogăţii mobile, terenuri, animale, şi capacităţi de producţie, aceştia în scurt timp au devenit săraci, cu producţia autohtonă la pământ şi a căror avuţii au trecut în mâna cămătarilor.
Franţa a fost obligată să se împrumute cu sume din ce în ce mai mari, cu dobânzi din ce în ce mai mari. Împrumuturile s-au fă­cut de la cei care se ocupau de hrema­tis­tică. Francezii, în loc să se ocupe de pro­ducţie, s-au orientat spre industria finan­ciară, respectiv de a face bani din bani.