Dialoguri virtuale / Istoria cametei

(partea a patra)

Întrebare: O situaţie aparte este în cazul isla­mu­lui?!
Răspuns: Dacă un şeic arab posedă mai mulţi bani şi identifică o afacere, poate chema lângă el un partener, inclusiv creştin, derulează afacerea urmând ca profitul, dar şi pierderea, să le împartă, fără a pretinde partenerului de afacere dobândă pentru banii investiţi.
Spre deosebire de actualul sistem bancar prin care întreaga răspundere o transmite antreprenorului, respectiv acelui care împrumută. Se poate spune şi sub forma: „Îţi dau bani dacă ai deja bani (gaj). Dacă ai pierdut, întreaga răspundere îţi aparţine. Dacă ai câş­tigat, parte din câştig este al meu, bancherul”.

Î.: Deşi am vorbit şi în alte interviuri de bani, poate o apropiere din altă perspectivă ar fi interesantă?!
R.: Banul, în esenţă, este un simbol fără nicio valoare. Să luăm două monede din aur, fiecare cântărind 10 grame. Pe o monedă să inscrip­ţionăm 1 Ron şi pe cea de a doua 1000 Ron şi aceste monede să  le punem în circulaţie. În­seamnă oare că prima monedă este mai slabă decât a doua de o mie de ori? Deci simbolul este banul şi nu pe ce este înscris acest simbol.

Î.: Ce s-ar întâmpla daca nu ar fi bani?
R.: Pentru a sublinia şi mai mult rolul de simbol al banului şi rolul acestuia într-o lume tot mai complexă, este suficient să amintim că fără un asemenea simbol nu s-ar putea compara două lucruri, respectiv câtă muncă se găseşte în spatele unui bun, sau nu s-ar putea ţine evidenţa diferitelor bunuri, adică contabilizarea lor.

Î.: Poate un exemplu mai palpabil ar putea elucida rolul banilor?!
R.: Fără bani nu s-ar putea desfăşura o acti­vitate economică eficientă şi benefică. Spre exemplu: dacă cineva, care are cinci vaci ar dori sa-şi cumpere un autoturism „Dacia”,  ar trebui, dacă nu ar fi simbolul – bani - să caute pe un cineva care are un autoturism „Dacia” şi care ar dori să cumpere cinci vaci. Un asemenea schimb este aproape imposibil. Se impu­nea, deci, un sistem de simboluri, care nu are nimic de a face cu aurul sau argintul.

Î.: Există şi o istorie a simbolurilor?
R.: Se cunoaşte că o perioadă cămătarii au fost alungaţi din Anglia. În locul banilor, timp de trei sute de ani, se folosea un etalon de comparaţie din lemn. Deci, simbolul banului era o bucată de lemn crăpat într-un anumit fel. Jumătate din el era păstrat la trezoreria regală, cealaltă parte era în circulaţie.
Nu manifestarea materială a banului repre­­zintă valoarea unui obiect sau prestaţie, ci încrederea într-un simbol. Trebuie să însemne că pentru munca mea primesc acest simbol şi altul pentru munca lui primeşte acelaşi simbol, în care cred amândoi.