Dialoguri virtuale / Istoria cametei

Întrebare: Trăim într-o lume neliniştită, fără repere morale imuabile. Se destramă sisteme care guvernau relaţiile interumane şi interstatale. Înving liderii „anti sistem”. Oamenii caută să-şi rezolve singuri proble­mele existenţiale, înafara „sistemelor”. Încotro ne îndreptăm?
Răspuns: Poate o noţiune mai atent ana­lizată oferă un răspuns la întrebare. Este un cuvânt atât de des folosit² „camăta” din rădăcina căreia a rezultat – „cămătăria” – „cămătar”.

Întrebare: În prezent noţiunea s-a mai rafinat primind valenţe formale şi informale de o subtilitate ce de multe ori scapă cetăţeanului obişnuit, acesta obligat fiind să-şi gestioneze existenţa banală cu eforturi deosebite?!
Răspuns: Astăzi dobânda a devenit o noţiune mult mai complicată, faţă de ce s-a gândit iniţial. Această sumă care se pretinde de la oameni în momentul împrumutului se impune să o catalogăm ca fiind imorală şi înafara principiilor de drept acceptate.

Întrebare: Care este temeiul acestei afirmaţii?
Răspuns: Practic în suma pretinsă peste împrumutul făcut ar trebui să se includă numai cheltuielile de operare, de func­ţio­nare ale băncilor. De altfel ceea ce am afirmat are o istorie.

Întrebare: Pentru cititor ar merita să pre­zentaţi câteva referiri concrete?!
Răspuns: Întrucât multora le place apro­pierea de probleme prin varianta secula­rizată încep cu această cale² Aristotel (384 î.Cr – 322 î.Cr.)  considera că orice sumă ­pre­tinsă peste cea a împrumutului este ilegală.
Aristotel susţinea că circuitul normal al ba­nilor şi câştigurile cinstite urmează fluxul² bani, care pun în funcţiune economia productivă, şi prin intermediul comerţului obţinerea unei sume care conţine suma iniţială la care se însumează valoarea adău­gată în procesul de producţie şi valorificare.

Întrebare: Aristotel introduce o nou[ noţiune² hrematistica?!
Răspuns: În „Politica”  aminteşte şi de hrematistică, respectiv arta câştigului şi a înavuţirii. Afirmă că preocuparea de a înmulţi la infinit averea are drept cauză faptul că oamenii se îngrijesc doar să trăiască, nu să trăiască frumos. Pentru cei ce caută plăcerile corporale - având în vedere că acestea se câştigă prin bani - străduinţa lor se învârte în jurul afacerilor unde se câştigă bani. Deoarece orice plăcere se câştigă prin exces rezultă că  unii caută mijloacele care produc excesul dătător de plăcere. Aristotel considera hrematistica păguboasă. Dacă ar fi să vorbim în zilele noastre ar fi² să faci bani din bani eliminându-se din circuitul firesc² producţia.