Dialoguri virtuale / Istoria cametei

(partea a treia)

Întrebare: Se cunoaşte o întâmplare inte­resantă din secolul XIX?!
Răspuns: Otto Eduard Leopold von Bis­mark (1815 – 1898), cel care făureşte Im­pe­riul German în anul 1871, să-i zicem astăzi Germania Unită, a cerut de la un profesor de la Universitatea din Freiburg, Gustav Roland, să studieze motivele pentru care
s-au prăbuşit, pe parcursul istoriei, marile imperii. Profesorul, împreună cu colaboratorii săi, a studiat 10 ani această problemă dar, în final, nu a mai avut cui transmite concluziile, Bismark pierzând funcţia de cancelar.

Î.: Care erau concluziile?
R.: Era una singură: la baza prăbuşirii im­periilor a stat sistemul financiar al acestora şi în cadrul acesteia politica dobânzilor.

Î.: În acest context merită să amintim şi de istoria templierilor?!
R.: Templierii doreau să recucerească Pă­mântul Sfânt. Au ajuns în situaţia în care, tot datorită sistemului de cămătărie, să devină diriguitorii sistemului financiar european, prin care, inclusiv regele Franţei, a devenit dator vândut Templierilor. Bogă­ţia lor a stârnit invidia şi mânia multora.
Regele Franţei, Filip cel Frumos, profitând de faptul că un mare prelat francez ajunge papă, în 1307, prin înţelegere cu acesta recheamă conducerea Templierilor din Orient, prilej cu care aceştia sunt arestaţi. Arestarea lor se petrece într-o vineri, 13 octombrie 1307, acest eveniment reprezintă baza istorică a binecunoscutului „Black Friday”. La momentul respectiv Marele Maes­tru al ordinului templierilor era Jackes de Molay. După şapte ani de procese, Jackes de Molay este condamnat şi ars pe rug împreună cu camarazii lui. Bineînţeles datoriile regelui se şterg.

Î.: Să părăsim zona laică?!
R.: În Vechiul Testament se menţionează de 20 de ori că nu este voie să percepi camătă. Cei care au scris Biblia au condamnat cămătăria şi au afirmat că acest  lucru este necinstit şi nu-i place lui Dumnezeu.
Biserica care trăieşte după normele cristice, Iisus care promovează iubirea şi care se raporta la bogaţi prin alungarea lor din templu, care spunea că îi este mai uşor unei cămile să treacă prin urechea acului decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumne­zeu, acel Iisus care spunea că dacă te loveşte cineva cu o piatră răspunde-i cu pâine, dacă te pălmuieşte cineva întoarce-i şi celălalt obraz, i-a biciuit pe cămătari. Creştinătatea, o perioadă de timp, a interzis cămătarii. Totul a durat până în Evul Mediu când şi din păcat se făceau bani. Este vorba de indulgenţe. Păcat mic, bani puţini. Păcat mare, bani mulţi.