Dialoguri virtuale / Influența statului în economia de piață (V)

(a cincea parte)

Întrebare: O formă de impozitare este însăși reglementarea!
Răspuns: În loc să intervină direct, statul dirijează prin legi, decrete, instrucțiuni etc., alocarea resurselor, limitând folosirea acestora de către particulari sau impunând cetățenilor o anumită utilizare a lor. Chiar dacă sectorul de stat pare în măsură să efectueze un volum impresionant de prestații, grație resurselor importante pe care le extrage din sectorul privat, cheltuielile statului nu se compară prin prisma eficienței cu cheltuielile făcute de particulari pentru a produce bunurile și serviciile cerute pe piață: fără semnalul prețurilor și profitului, producția de bunuri și servicii realizată de stat nu poate fi evaluată după criteriul utilității, ceea ce face ca alocarea resurselor realizată în modul acesta să fie, probabil, sub­opti­mală. În absența informațiilor cu privire la preferințele consumatorilor, transmise prin prețuri, este,
într-ade­văr, imposibil ca organele statului să știe ce bunuri să producă și în ce cantitate.

Î.: Fără profit și disciplina pieței și fără nicio răspundere materială pentru pierderile pe care le provoacă și greșelile pe care le comit, decidenții statali nu urmăresc reducerea costurilor, ci mai degrabă „umflarea” lor pentru a-și satisface interesele personale
R.: Aceasta, în cel mai bun caz, deoarece s-ar putea ca majorarea artificială sau ignorarea costurilor să urmărească pur și simplu consumarea fondurilor alocate. Departe de a „stimula” cererea și creșterea economică, statul exercită, de fapt, un efect multiplicator negativ.

Î.: Pe lângă costurile de extracție și cele provocate de ineficiența funciară a statului, cheltuielile publice exercită și un alt efect de evicțiune, la care se adaugă un efect de sa­turație.
R.: Primul apare din cauză că statul își finanțează cheltuielile prin constrângere sau își protejează activi­tățile prin privilegii legale, ceea ce face ca întreprinderile private să se confrunte cu o concurență neloială. Consecința este că intervenția statului împiedică procesul de inovare, provocând în felul acesta stagnarea economiei: întreprinzătorii din sectorul privat caută în permanență noi opțiuni și noi oportunități.