Dialoguri Virtuale. Inflația

 Întrebare: Toată lumea așteaptă previziuni?

Răspuns: Un rol important în producerea inflației joacă, de asemenea, anticipațiile. Dacă populația sau firmele se așteaptă că prețurile vor crește, aceste anticipații inflaționiste vor fi luate în considerare în negocierile salariale și în clauzele contractuale de ajustare a prețurilor (de exemplu, creșterea automată a chiriilor). Acest comportament determină, într-o anumită măsură, mărimea inflației din perioada următoare; executarea contractelor face ca salariile sau prețurile să se majoreze conform celor convenite de părți, iar anticipațiile devin în modul acesta realitate (self-fulfilling expectations). În măsura în care oamenii își bazează anticipațiile pe trecutul recent, inflația evoluează similar în cursul timpului, devenind  „inflație inerțială”.

Î.: Se poate combate inflația?

R.: Politicile dezinflaționiste, susceptibile să ducă la reducerea inflației, depind de cauzele acesteia. Astfel, dacă economia este supraîncălzită, este necesar ca banca centrală – a cărei principală sarcină este asigurarea stabilității prețurilor – să implementeze o politică monetară restrictivă, care să limiteze cererea agregată. Acest obiectiv este atins, de regulă, prin creșterea ratelor dobânzilor. Unele bănci centrale au optat, cu grade de succes diferite, pentru impunerea disciplinei monetare prin fixarea cursului de schimb, adică prin legarea valorii unității monetare naționale de o altă monedă și, deci, alinierea politicii monetare la politica altei țări.

Î.: Dar sunt și anumite limite?!

R.: Cu toate că, în unele cazuri, rezultatele au fost remarcabile, dacă inflația este determinată de evoluțiile la nivel mondial, asemenea politici naționale se dovedesc ineficiente. De aceea, în 2008, când inflația s-a amplificat pe tot globul, din cauza prețurilor ridicate la alimente și combustibili, multe țări au lăsat prețurile interne să reflecte prețurile mondiale.  Alte țări au încercat să evite acest fenomen prin plafonarea sau fixarea administrativă a prețurilor interne la alimente și combustibili, însă asemenea măsuri determină, de regulă, creșterea cheltuielilor publice pentru acordarea subvențiilor menite să acopere pierderile înregistrate de producători și vânzători, cu tot ceea ce implică aceasta.

Î.: Care este rolul Băncilor centrale?

R.: Un mijloc de reducere a inflației, utilizat din ce în ce mai mult de către băncile centrale, este influențarea anticipațiilor inflaționiste. Reprezentanții acestor instituții își anunță intenția de a menține temporar activitatea economică la un nivel scăzut pentru a reduce inflația, sperând să influențeze în modul acesta anticipațiile și, deci, componenta inflaționistă inclusă în contracte. Cu cât băncile centrale au mai multă credibilitate, cu atât capacitatea lor de a influența anticipațiile inflaționiste este mai mare. Credibilitatea este însă greu de câștigat și se pierde repede.